Topirea calotelor glaciare din Antarctica ar putea declanșa erupția vulcanilor

Topirea calotelor glaciare din Antarctica este adesea considerată un simbol al schimbărilor climatice, ilustrată de imagini evocatoare cu urși polari izolați pe bucăți tot mai mici de gheață. Deși impacturi precum creșterea nivelului mării și modificările salinității sunt frecvent raportate, un efect mai puțin cunoscut este influența asupra vulcanilor.

Pe măsură ce topirea calotelor glaciare din Antarctica continuă, masa care apasă asupra terenului scade, ceea ce duce la ridicarea crustei terestre. Această ridicare modifică presiunea din camerele magmatice aflate sub suprafața Pământului, crescând riscul de erupții vulcanice.

• Cactusul care înflorește doar o dată pe an: o poveste despre frumusețe efemeră și misterul naturii
• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru

Un studiu publicat în Geochemistry, Geophysics, Geosystems sugerează că descărcarea masei de gheață din Antarctica de Vest provoacă erupții mai frecvente și mai puternice în Sistemul de Rift din Antarctica de Vest, una dintre cele mai mari provincii vulcanice de pe Pământ, cu peste 100 de centre eruptive.

Modelarea interacțiunii dintre gheață și vulcanism

Allie Coonin, doctorandă la Universitatea Brown (SUA), și colegii săi au analizat interacțiunea dintre glaciație și vulcanism în ultimele două cicluri glaciare (aproximativ 150.000 de ani). Cercetătorii au utilizat un model termomecanic al camerei magmatice și au simulat micșorarea stratului de gheață din Antarctica de Vest, aplicând scăderi specifice ale presiunii asupra rocilor și magmei subiacente.

Rezultatele au arătat că reducerea presiunii îi permite camerei magmatice să se extindă, provocând suprapresiune și expulzarea gazelor (apariția bulelor din apa și dioxidul de carbon dizolvate în magma bazaltică). Cu cât camera magmatică este mai mare, cu atât este mai sensibilă la descărcarea masei de gheață, iar rata de topire (de până la 3 m/an) este factorul cheie.

De asemenea, descărcarea masei de gheață accelerează expulzarea gazelor cu zeci sau sute de ani, ceea ce poate declanșa erupții mai devreme decât s-ar fi produs în mod natural, punctează Phys.org.

Ce au arătat studiile de teren despre topirea calotelor glaciare din Antarctica?

Pentru a verifica concluziile, cercetătorii au studiat depozitele vulcanice din Anzii Patagoniei, unde stratul de gheață a atins grosimi de 1.600 de metri acum 18.000–35.000 de ani. Ei au observat o corelație între descărcarea gheții la sfârșitul Ultimului Maxim Glaciar (aproximativ 18.000 de ani în urmă) și creșterea activității eruptive a vulcanilor Calbuco, Mocho-Choshuenco și Puyehue-Cordon Caulle.

Vulcanismul indus de descărcarea ghețarilor poate genera un cerc vicios. Erupțiile topesc și mai multă gheață, accelerând astfel topirea și sporind riscul unor erupții ulterioare. În plus, stratul de gheață din Antarctica de Vest este parțial scufundat sub nivelul mării, iar creșterea nivelului mării cauzează retragerea accelerată a gheții.

Fenomenul este agravat de feedbackul albedo: pe măsură ce ghețarii se topesc, suprafața reflectantă albă este înlocuită cu suprafețe întunecate care absorb mai multă radiație solară, amplificând încălzirea și topirea gheții.

Cercetătorii subliniază că, chiar dacă încălzirea globală antropică ar înceta imediat, efectele descărcării gheții din Antarctica de Vest vor continua să influențeze activitatea vulcanică timp de mii de ani. Înțelegerea acestor interacțiuni complexe este esențială pentru a prezice consecințele viitoare asupra sistemelor geologice interconectate ale Pământului.

Vă recomandăm să citiți și:

Leneșii sunt amenințați de schimbările climatice, indică un nou studiu

Un „râu atmosferic” neobișnuit de puternic ar putea fi printre cele mai intense observate în ultimii 23 de ani

Antarctica „se înverzește” într-un ritm dramatic, avertizează cercetătorii

Test de cultură generală. Care este diferența dintre vreme și climă?