Test de cultură generală. Cum și-a primit denumirea „luna de miere”?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aceasta este o întrebare pe care și-au pus-o atât persoanele căsătorite, cât și cele necăsătorite: cum și-a primit denumirea „luna de miere”?

Răspunsul la întrebarea „Cum și-a primit denumirea ‘luna de miere‘?” este mult mai simplu decât pare la prima vedere.

Potrivit Britannica, termenul de lună de miere provine din ideea că prima lună a unei căsătorii este cea mai dulce.

Cum și-a primit denumirea „luna de miere”? O scurtă istorie

Tradiția lunii de miere își are originea în secolul al V-lea, în perioada medievală. Deși astăzi simbolizează romantismul și celebrarea, rădăcinile sale sunt legate de practica numită „căsătoria prin răpire”. Potrivit istoricului Susan Waggoner, aceasta presupunea ca mirele să își răpească mireasa, cu scopul de a o lăsa însărcinată înainte ca familia acesteia să poată interveni. Mirele o ținea captivă până când „familia renunța la căutare sau mireasa rămânea însărcinată, ceea ce făcea imposibilă anularea căsătoriei”, explică Waggoner. Această practică era întâlnită în rândul bărbaților săraci din China, America de Sud, Asia de Sud și de Est, Africa și unele țări europene, care o foloseau pentru a evita plata zestrei, un dar în bani sau bunuri oferit soției, explică Brides.com.

În perioada medievală, a apărut și termenul „lună de miere”. În Europa secolului al V-lea, invitații le ofereau proaspeților căsătoriți o cantitate de hidromel/mied (miere fermentată) suficientă pentru o lună, măsurată după un ciclu al Lunii. Mireasa și mirele erau încurajați să consume această băutură alcoolică timp de 30 de zile pentru a-și spori șansele de concepție, conform lui Waggoner. Astfel, expresia „lună de miere” desemnează, de fapt, o lună de consum de vin de miere. Deși această tradiție a început cu origini înșelătoare, ea a evoluat într-o vacanță romantică și consensuală.

Secolul al XIX-lea

În secolul al XIX-lea, în Marea Britanie și America, cuplurile plecau într-un „tur nupțial” pentru a-și vizita prietenii și membrii familiei care nu au putut participa la nuntă. Uneori, pentru a ajuta mireasa să se acomodeze cu noua sa viață, o rudă sau un prieten apropiat o însoțeau.

Începând cu anii 1870, însă, cuplurile au început să călătorească singure. Aceste excursii reprezentau, de asemenea, o oportunitate pentru soți să-și etaleze statutul social și bogăția.

Luna de miere în secolul al XX-lea

În secolul al XX-lea, luna de miere a devenit o tendință mai răspândită, de care au început să se bucure și cuplurile din clasa de mijloc. Evoluția automobilelor și dezvoltarea industriei turismului le-a permis soților să călătorească în locuri mai îndepărtate.

Anumite destinații s-au promovat drept locuri ideale pentru luna de miere; de exemplu, la începutul anilor 1900, Cascada Niagara a adoptat sloganul „Capitala mondială a lunii de miere”. Până la mijlocul secolului, au apărut stațiuni dedicate lunii de miere. După Al Doilea Război Mondial, odată cu adoptarea unor vederi mai deschise asupra intimității, luna de miere a căpătat un caracter mai romantic.

Vă recomandăm să citiți și:

Unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei contemporane. Adorat cu îndârjire şi astăzi în ţara natală, este vinovat pentru moartea a 70 de milioane de oameni

De ce a fost supravegheat de serviciile secrete franceze prințul Carol al României? Cine a ordonat supravegherea?

Un scandal interbelic: Prințul Carol, „Duduia” și exilul

Ziua în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi