Un lucru mai puțin cunoscut despre statuile grecești și romane antice

Statuile grecești și romane antice erau menite să fie mirosite. Sculptorii greco-romani nu s-au concentrat doar pe frumusețea vizuală a operelor lor, ci au căutat să stimuleze toate simțurile prin capodoperele create. Potrivit unui nou studiu, acest lucru includea și simțul mirosului, prin ungerea statuilor antice cu parfumuri de trandafiri și alte arome încântătoare.

„Ideea statuilor parfumate a fost discutată anterior în legătură cu statuile de cult. În cercetarea mea, am încercat să adun diferite surse care sugerează că acest fenomen era mai răspândit decât se credea”, explică autoarea studiului, dr. Cecilie Brøns.

• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi
• Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

Examinând diverse texte antice, Brøns a descoperit că statuile grecești și romane antice erau menite să fie adulmecate și că aplicarea parfumurilor pe statui este menționată cu o frecvență surprinzătoare. De exemplu, marele om de stat roman Cicero scria despre locuitorii orașului Segesta, din Sicilia, care ungeau statuia zeiței vânătorii, Artemis, cu „unguente prețioase”, precum și cu „tămâie și alte parfumuri arzătoare”.

Poetul grec Callimachos descria o sculptură a reginei egiptene Berenice II ca fiind „umedă de parfum”, iar autori precum Pliniu cel Bătrân și Vitruviu făceau și ei referiri la această practică aromată. În lucrarea sa, Brøns menționează inscripții descoperite în templele din Delos, Grecia, care precizează că parfumul folosit era „myron rhodion”, un ulei parfumat obținut din trandafiri.

Statuile grecești și romane antice erau menite să fie mirosite. Două tehnici de parfumare a statuilor

Pe baza acestor surse antice, cercetătorii au identificat două metode principale prin care statuile greco-romane erau parfumate.

Ganosis era o tehnică ce combina ceara cu uleiuri parfumate pentru a amplifica aroma sculpturilor. Printre ingredientele folosite se numărau ceara de albine și uleiul de măsline.

Kosmesis era o metodă de protejare a statuilor prin aplicarea de uleiuri speciale, menționată chiar și în „Imnul homeric către Afrodita”, unde se povestește cum zeița era îngrijită în sanctuarul ei de pe insula Paphos. Brøns subliniază că aceste descrieri nu erau metaforice, ci reflectau ritualuri reale desfășurate pentru statuile divinităților.

O experiență senzorială completă

Pe lângă mirosurile îmbătătoare, statuile greco-romane erau intens colorate și împodobite cu bijuterii, țesături și ghirlande. Deși pigmenții acestor opere s-au estompat de-a lungul timpului, Brøns notează că este un fapt dovedit că statuile antice, fie ele din lemn, teracotă sau piatră, erau pictate.

„În unele cazuri, ele erau și parfumate, ceea ce transforma experiența întâlnirii cu aceste opere dintr-una pur vizuală într-una olfactivă”, explică autoarea, citată de IFL Science.

În cele din urmă, aceste sculpturi erau apreciate în funcție de mimesis, adică gradul în care imitau viața. Însă, potrivit lui Brøns, acest lucru nu însemna neapărat că artiștii urmăreau un realism modern, ci că încercau să exprime esența umană sau divină la cel mai înalt potențial.

Utilizarea parfumurilor avea astfel scopul de a-i ajuta pe privitori să își imagineze că sculpturile emanau miresmele pe care le-ar fi avut dacă ar fi fost ființe vii.

Studiul a fost publicat în Oxford Journal of Archaeology.

Vă recomandăm să citiți și:

O populație misterioasă de strămoși umani ne-a dat 20% dintre genele pe care le avem

O caracteristică importantă a limbajului uman a apărut cu peste 135.000 de ani în urmă

Arheologii au descoperit case unice în China, vechi de 2.000 de ani

Mituri și adevăruri despre gladiatorii romani