Istoria hârtiei igienice: de la luxul antic la necesitatea zilnică. Un obiect modest cu o istorie grandioasă

În 1973, America a suferit o criză care a lăsat supermarketurile goale și consumatorii în panică, iar asta s-a întâmplat nu din cauza unui război sau a unei crize energetice, ci a unei penurii de hârtie igienică.

Totul a început atunci când Johnny Carson, celebrul prezentator al emisiunii „The Tonight Show”, a glumit pe tema unei presupuse lipsuri de hârtie igienică. Publicul, luând gluma în serios, a început să cumpere în exces, iar în doar câteva zile, rafturile magazinelor au rămas pustii. Panica s-a răspândit rapid, oamenii asaltând pur și simplu magazinele și luând hârtie igienică în cantități industriale, uneori plătind sume exorbitante pe piața neagră.

• Ceaușescu și fazanii. Peste 300 de fazani împușcați de dictator la fiecare partidă de vânătoare
• Capcanele pe care Hitler și Stalin și le-au întins reciproc

Criza a fost atât de severă încât un cuplu din Oregon a jefuit un camion plin cu hârtie igienică, iar un senator a propus ca guvernul să distribuie hârtie igienică pe bază de bonuri.

În realitatre, nu exista nicio penurie, producătorii asigurau că lanțul de aprovizionare era intact, dar psihologia mulțimii a transformat o glumă într-un fenomen național. Astăzi, „Marea Criză a Hârtiei Igienice din 1973” rămâne un studiu de caz despre cum panică și informațiile false pot crea haos, chiar și în legătură cu un produs atât de banal. Iar când, în 2020, pandemia de COVID-19 a declanșat un nou val de achiziții compulsive de hârtie igienică, mulți și-au amintit de episodul absurd din anii ’70, stâvilindu-și impulsul de a mai achiziționa zeci ori sute de role de hârtie igienică.

În fiecare zi, miliarde de oameni folosesc acest obiect atât de banal, încât aproape nu-l remarcă – până când nu mai este disponibil. Hârtia igienică, un produs simplu, dar indispensabil, a parcurs o călătorie fascinantă de la invenția sa modestă până la statutul de industrie globală de miliarde de dolari.

Prima mențiune documentată a hârtiei igienice datează din China secolului al VI-lea, atunci când savantul Yan Zhitui scria: Hârtia pe care sunt scrise citate sau comentarii din cei Cinci Clasici sau numele înțelepților, nu ar trebui folosită pentru scopuri igienice.

Antichitatea: frunze, pietre și… război de clasă

Înainte de hârtie, oamenii foloseau orice era disponibil pentru igiena intimă – o practică care variază surprinzător de la cultură la cultură și care demonstrează ingeniozitatea (și uneori disperarea) umană.

Grecii antici foloseau pietre netede (pessoi) sau fragmente de ceramică, uneori inscripționate cu numele inamicilor – o satisfacție dublă, atât practică, cât și simbolică. Romanii preferau tersorium, un baton cu burete la capăt, scufundat în apă sărată sau în canalele publice (o metodă mai puțin igienică decât pare). Vikingii recurgau la mușchi, frunze sau resturi de lână, în timp ce popoarele maritime din Polynesia foloseau coji de nucă de cocos sau scoici. În Orient, chinezii obișnuiți foloseau bețișoare de bambus, în timp ce aristocrația beneficia de hârtie de mătase parfumată. Coloniștii americani din secolele XVII-XVIII foloseau adesea știuleți de porumb uscați, în timp ce locuitorii și fermierii din zonele rurale (înainte de expansiunea vestică masivă) recurgau la cataloage Sears & Roebuck sau ziare locale – o practică care a continuat până în secolul XX în unele comunități izolate. Era o soluție la îndemână, dar nu lipsită de riscuri: hârtia tipărită cu cerneală putea irita pielea, iar marginile ascuțite ale foilor erau adevărate provocări.

Aparent, lipsa hârtiei igienice a condus la soluții creative, unele mai puțin plăcute decât altele. Când astăzi ne plângem de prețul unei role, merită să ne amintim că, pe vremuri, o bucată de ceramică ascuțită era „ultimul model” în materie de igienă!

În Europa medievală, igiena personală era neglijată. Nobilii foloseau pânză sau lână, iar țăranii frunze, paie sau chiar mâinile goale.

Secolul XIX: nașterea hârtiei igienice moderne

Prima hârtie igienică comercială a apărut în 1857, atunci când new-yorkezul Joseph Gayetty (recunoscut pentru inventarea hârtiei igienice comerciale) a vândut „Gayetty’s Medicated Paper”, îmbibată cu aloe și vândută în pachete de 500 de foi. A fost prima și a rămas una dintre puținele tipuri de hârtie igienică comercială din 1857 până în 1890, utilizată în mod obișnuit până la inventarea hârtiei igienice fără așchii, în 1935, de către Northern Tissue.

În 1890, frații Clarence și E. Irvin Scott au introdus hârtia igienică în role, dar oamenii erau rușinați să o cumpere, astfel că vânzătorii o ambalau discret.

În 1920 apare hârtia igienică cu perforații, în 1935, compania Northern Tissue lansează prima hârtie fără așchii, iar în 1942, Al Doilea Război Mondial aduce hârtia igienică cu dublu strat, folosită inițial pentru militari.

În prezent, conform www.cottonelle.com, o persoană obișnuită folosește 85 de role de hârtie igienică pe an (pe baza rolelor obișnuite de 150 de foi fiecare), adică aproape 13.000 de foi. Bărbații folosesc în medie 8,11 foi, iar femeile 6,31 foi. În ceea ce privește utilizarea șervețelelor umede care pot fi aruncate în toaletă, bărbații și femeile folosesc aceeași cantitate – aproximativ 2,91 foi de fiecare dată când merg la toaletă.

Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în ceea ce privește consumul anual de hârtie igienică pe cap de locuitor, cu 12,7 kg per persoană, în timp ce Germania (12,1) și Regatul Unit (11,4) ocupă locul al doilea și al treilea. Producția zilnică de hârtie igienică la nivel mondial este de peste 83 de milioane de role. O gospodărie medie aruncă la toaletă aproximativ 80.000 de foi pe an. (De aceea este important să menținem un sistem de canalizare curat.) 93% dintre femei și 89% dintre bărbați afirmă că hârtia igienică este materialul pe care îl folosesc pentru a se șterge la toaletă.

Dar din ce este făcută? Majoritatea hârtiei igienice moderne provine din pulpă de lemn sau materiale reciclate, iar unele variante premium incluzând parfumuri sau aloe vera. Până în 2005, compania portugheză Renova deținea titlul de producătorul celei mai prețioase hârtii igienice, de culoare neagră, sigură pentru „zonele sensibile”. Produsul a devenit imediat un obiect de consum de bază pentru toaletele elegante, cum ar fi (dar fără a se limita la) cele din casa familiei Kardashian și cluburile de noapte mai sofisticate. Mai târziu, luxul în ceea ce privește hârtia igienică a fost definit de rola din aur de 22 de carate, în valoare de 1.376.900 de dolari, aceasta fiind și cea mai scumpă rolă de hârtie igienică din lume. O hârtie igienică de calitate, cu 3 straturi, cu aur de 22 de carate per rolă.

Astăzi, hârtia igienică este un produs high-tech: hârtia reciclată reprezintă 30% din producția globală, hârtia biodegradabilă din bambus sau trestie de zahăr devine populară, iar Japonia domină piața cu toalete high-tech cu spălare integrată, reducând dependența de hârtie.

Surse:

https://badgut.org/information-centre/a-z-digestive-topics/the-history-of-toilet-paper/

https://www.cbsnews.com/news/remembering-the-great-toilet-paper-shortage-of-1973/

https://www.cottonelle.com/en-ca/tips-and-advice/toilet-paper-101/toilet-paper-history

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum agățăm corect hârtia igienică la toaletă?

Test de cultură generală. Cine a inventat hârtia igienică?

Hârtie igienică toxică și chimicale eterne, găsite în corpurile balenelor ucigașe

Ce foloseau oamenii înainte să fie inventată hârtia igienică