Anatomia unui eșec: cum a corupt puterea idealurile comunismului

Comunismul, una dintre cele mai influente și controversate ideologii ale istoriei moderne, a fost fundamentat în 1848 de către Karl Marx (filozof german, teoretician politic, economist, jurnalist și socialist revoluționar) și Friedrich Engels (de asemenea filosof german, teoretician politic, jurnalist și socialist revoluționar, om de afaceri și prietenul de-o viață și cel mai apropiat colaborator al lui Karl Marx).

Viziunea lor, expusă în Manifestul Partidului Comunist, viza crearea unei societăți fără clase sociale, în care proprietatea privată asupra mijloacelor de producție era abolită, iar resursele erau distribuite egalitar.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

În concepția originală, comunismul era un stadiu final al istoriei, un „paradis terestru” eliberat de exploatare.

Principiile inițiale și promisiunile ideologiei

Marx și Engels au susținut că istoria este un șir de lupte de clasă, iar conflictul dintre proletariat (muncitori) și burghezie (proprietari) este inevitabil.

Soluția propusă era o revoluție a proletariatului, urmată de instaurarea „dictaturii proletariatului”, o etapă de tranziție menită să distrugă vechea ordine socială și să aplice principii radicale: o societate în care „fiecare dă după capacități și primește după nevoi,” abolirea moștenirii și a proprietății private, impozitarea progresivă și educația gratuită.

Aceste idei au stârnit speranțe imense în rândul maselor, care vedeau în comunism o promisiune de dreptate socială.

Trecerea de la teorie la practică: primii lideri comuniști

Deși Marx a prezis revoluția în țările industrializate, primul stat comunist s-a format în Rusia, în 1917, prin Revoluția Bolșevică, sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin. El a adaptat teoria marxistă, susținând că revoluția poate fi inițiată și într-o țară agrară, cu condiția să fie condusă de un partid de avangardă.

După moartea lui Lenin (la 21 ianuarie 1924), Iosif Stalin a preluat controlul Uniunii Sovietice, transformând regimul într-o dictatură totalitară marcată de epurări politice, colectivizarea forțată și industrializarea accelerată. Stalinismul a devenit un model de guvernare brutal, care s-a extins rapid după al Doilea Război Mondial în Europa de Est și în Asia.

Diferențe și divergențe în leadership

Liderii comuniști din Europa au avut abordări distincte față de modelul sovietic. Iosip Broz Tito, în Iugoslavia, a creat o formă unică de comunism, cunoscută sub numele de „Titoism”, caracterizată prin distanțarea de Moscova și dezvoltarea unui socialism autogestionar. În contrast, Nicolae Ceaușescu a condus o dictatură personală brutală, bazată pe un cult al personalității, în ciuda unor momente de independență în politica externă.

În Asia, Mao Zedong a unificat China, dar politicile sale – precum „Marele Salt Înainte” și „Revoluția Culturală” – au dus la moartea a zeci de milioane de oameni. Ho Chi Minh a condus lupta pentru independența Vietnamului, fiind o figură esențială în eliberarea țării, dar și liderul unei mișcări care a folosit tactici brutale.

În America Latină, Fidel Castro și Che Guevara au condus Revoluția Cubaneză, instaurând un regim comunist. În timp ce Castro a lăsat o moștenire controversată, cu un sistem medical și educațional avansat, dar și cu o represiune brutală a opoziției și un eșec economic catastrofal, Che Guevara rămâne o figură divizată, considerat de unii un erou al luptei pentru libertate, iar de alții un tiran brutal.

Puncte forte și slăbiciuni: contradicțiile comunismului în practică

Comunismul a promis soluții la inegalitățile sociale și a oferit, inițial, o anumită stabilitate socială și siguranță. Regimurile au garantat locuri de muncă, locuințe și acces la servicii de bază, iar planificarea centralizată a permis, în unele cazuri, o industrializare rapidă.

Cu toate acestea, punctele sale distructive au fost mult mai numeroase. Sistemul a condus la totalitarism și la suprimarea libertăților individuale. Economia planificată centralizată a generat ineficiență, lipsă de inovație și penurie constantă de bunuri. Mai presus de orice, moștenirea sa este marcată de violență și represiune: colectivizarea forțată, epurările politice, gulagurile (rețea de lagăre de muncă forțată) și foametele orchestrate, precum Marea Foamete din China, au cauzat moartea a milioane de oameni.

Situația actuală a comunismului

Percepția asupra comunismului variază la nivel global. În timp ce în Europa de Est este văzut ca un regim opresiv, în unele țări din Asia și America Latină încă mai există o anumită susținere, în special datorită promisiunilor sale de eliberare de sub colonialism.

În prezent, există oficial cinci state comuniste, însă majoritatea au adoptat politici economice hibride:

În China, sub președintele Xi Jinping, economia este o formă de capitalism de stat, combinând controlul autoritar al partidului cu o piață liberă. Coreea de Nord, condusă de Kim Jong Un, rămâne o dictatură totalitară de tip stalinist. Vietnam, sub președintele Tô Lâm, a implementat reforme economice similare cu cele din China, menținând controlul politic absolut. Cuba, sub președintele Miguel Díaz-Canel, se confruntă cu o criză economică profundă, iar Partidul Comunist menține un control strict pentru a preveni destabilizarea. Și Laos, sub președintele Thongloun Sisoulith, a adoptat un model de capitalism de stat, permițând proprietatea privată și investițiile străine, dar păstrând controlul politic.

Moștenirea comunismului în secolul XX depășește povestea despre eșecul unei ideologii, ajungând o reală o examinare a naturii umane în fața puterii absolute. Deși a pornit de la o aspirație de justiție socială, a sfârșit formând regimuri totalitare care au transformat promisiunea egalității într-un instrument de opresiune, înfometările deliberate și teroarea politică fiind mărturii cutremurătoare ale prăbușirii morale care survine atunci când statul devine singurul deținător al adevărului și al dreptății. În loc să elibereze omul, a confiscat dreptul la proprietate, la libertate și, adesea, însăși viața. Astfel, comunismul rămâne un monument al ambițiilor grandioase și al consecințelor tragice pe care le poate avea o utopie impusă cu forța.

Surse:

https://www.britannica.com/topic/communism

https://europe.unc.edu/iron-curtain/history/communism-karl-marx-to-joseph-stalin/

https://www.thoughtco.com/communist-countries-overview-1435178

Vă mai recomandăm să citiți și:

Iliescu vs. Regele Mihai: Războiul Rece al României Postcomuniste. De la interzicerea intrării în țară la reconcilierea tensionată

Peste jumătate dintre români cred astăzi că regimul comunist a fost „bun pentru România”

Cu cât se vinde o monedă românească din perioada comunistă?

Aleksandr Isayevici Soljenițîn, un prooroc al secolului XX. Cum a schimbat percepția asupra comunismului