O fosilă de acum 250 de milioane de ani dezvăluie originile auzului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mamiferele moderne posedă abilități auditive remarcabile, fiind capabile să detecteze o gamă largă de volume și frecvențe datorită structurilor urechii medii, care includ timpanul și câteva oscioare minuscule.

Un nou studiu realizat de paleontologii de la Universitatea din Chicago, SUA, a dezvăluit că aceste caracteristici fizice au început să apară cu aproape 50 de milioane de ani mai devreme decât se credea anterior.

Dovezile au fost găsite într-o fosilă veche de 250 de milioane de ani a unui strămoș al mamiferelor, Thrinaxodon liorhinus. Folosind scanări CT (tomografie computerizată) ale craniului și mandibulei, cercetătorii au creat modele 3D care le-au permis să simuleze modul în care anatomia animalului ar fi reacționat la diferite presiuni sonore și frecvențe.

Cu ajutorul unor software-uri de inginerie, aceștia au observat cum oscioarele „vibrau” ca răspuns la sunet.

Thrinaxodon a trăit în Triasicul timpuriu, înainte de apariția primilor dinozauri. Era un cinodont, o rudă apropiată a primelor mamifere, având un aspect intermediar între o șopârlă și o vulpe. Deși unele dintre genele sale urmează același tipar pe care îl poartă mamiferele de astăzi, acest studiu sugerează că și arhitectura auzului său este o moștenire comună.

Veriga lipsă a auzului

La cinodonții timpurii, oscioarele urechii, ciocanul, nicovala și scărița, erau încă atașate de mandibulă. La speciile ulterioare, aceste fragmente s-au detașat pentru a forma urechea medie distinctă a mamiferelor. Înainte de această evoluție, animalele se bazau pe conducerea osoasă (vibrațiile treceau prin maxilar direct către creier).

Paleontologii au speculat timp de decenii că Thrinaxodon ar putea fi o „verigă lipsă”. În 1975, anatomistul Edgar Allin a propus ipoteza că acest animal ar fi putut avea o formă timpurie de timpan întins peste o structură osoasă ce proemina din mandibulă. La acea vreme, Allin nu avea tehnologia necesară pentru a-și demonstra bănuiala.

„Timp de aproape un secol, oamenii de știință au încercat să înțeleagă cum auzeau aceste animale. Am luat o problemă conceptuală complexă, cum vibrează oasele urechii într-o fosilă de 250 de milioane de ani? Și am testat-o folosind instrumente sofisticate”, explică Alec Wilken, cercetător în evoluție la Universitatea din Chicago.

Timpanul lui Thrinaxodon ar fi funcționat destul de bine

Echipa a folosit un instrument utilizat de ingineri pentru a testa stresul vibrațional asupra avioanelor și podurilor. Rezultatele sugerează că timpanul lui Thrinaxodon ar fi funcționat destul de bine, chiar și fără oasele urechii medii complet detașate, scrie ScienceAlert.

Cercetătorii estimează că Thrinaxodon avea un interval de auz cuprins între 38 și 1.243 hertz (prin comparație, un om tânăr sănătos aude între 20 și 20.000 hertz). Animalul era cel mai sensibil la sunete de 1.000 hertz, la o presiune sonoră de 28 decibeli, un nivel situat undeva între o șoaptă și o conversație normală.

Această capacitate auditivă superioară l-ar fi ajutat pe Thrinaxodon să localizeze prada, să evite prădătorii și, posibil, să comunice în scopuri reproductive.

Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum este posibil ca urmele de dinozaur să se fosilizeze și să reziste milioane de ani?

O fosilă de 250 de milioane de ani a dezvăluit ceva neașteptat despre mamifere

Una dintre cele mai faimoase fosile ar ascunde un membru cu totul nou al arborelui nostru genealogic

Fosile rare dezvăluie fețele primilor bebeluși ai speciei umane