Un colaps misterios a schimbat Europa acum 5.000 de ani, spun oamenii de știință

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Creșterea populației umane nu a fost întotdeauna un parcurs lin, ci a fost punctată de câteva fluctuații ciudate. În mai multe momente ale istoriei noastre, populațiile au suferit implozii dramatice.

O astfel de perioadă a avut loc în timpul Neoliticului, acum aproximativ 5.000 de ani, atunci când comunitățile s-au prăbușit în mai multe părți ale Europei.

• Misterul colapsului mayaș: de ce au fost abandonate marile orașe ale civilizației antice
• O sculptură rară, scoasă la lumină în Bulgaria, aduce la viață un mit antic

Motivul pentru acest fenomen larg răspândit a rămas mult timp un mister, deși au fost propuse mai multe ipoteze pentru ceea ce oamenii de știință numesc „declinul neolitic”.

Acum, prin analiza ADN-ului antic de la 132 de persoane înhumate într-un mormânt din actuala Franță, o echipă condusă de oameni de știință de la Universitatea din Copenhaga începe să pună cap la cap piesele puzzle-ului.

„Putem vedea o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite”, spune geneticianul Frederik Seersholm de la Universitatea din Copenhaga, autorul principal al lucrării. „Acest lucru ne spune că s-a întâmplat ceva semnificativ, ca o perturbare majoră care a dus la declinul unei populații și la sosirea alteia.”

Declinul neolitic a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n. În secolele precedente, populațiile crescuseră, vânătoarea și culesul s-au diminuat, tehnologia a proliferat, iar societățile agrare au înflorit.

Populațiile au suferit implozii dramatice

Cu toate acestea, ceva pare să fi declanșat o schimbare dramatică în demografia populației. În multe locuri, cum ar fi Scandinavia, populațiile locale de fermieri au dispărut și au fost înlocuite de oameni cu ascendență din stepa eurasiatică.

Într-un loc numit Bury, situat la aproximativ 50 de kilometri nord de Paris, un mormânt megalitic mare, a fost folosit pentru înmormântări colective în perioada în care a avut loc această răsturnare de situație. Deși efectul declinului în această regiune este mai puțin înțeles decât în altele, cercetătorii au considerat posibil ca resturile de acolo să prezinte, de asemenea, semne ale unui eveniment de mortalitate în masă.

Mormântul conținea rămășițele a sute de indivizi, despre care analizele anterioare au arătat că fuseseră înhumați în două faze distincte, separate de un interval de câteva secole în care nu au avut loc înmormântări. Această pauză coincide cu perioada declinului neolitic.

Cercetătorii au extras și secvențiat 132 de genomuridin ambele faze de înmormântare și au găsit același model observat în alte părți ale Europei. Populația de dinaintea declinului neolitic nu era înrudită genetic cu populația care a urmat după acesta. În plus, prima fază, din perioada 3200 – 3100 î.e.n., prezenta un număr neobișnuit de mare de persoane care muriseră destul de tinere.

De ce s-au prăbușit comunitățile europene?

„Acest tipar de mortalitate nu este ceea ce ne așteptăm să vedem într-o populație normală și sănătoasă”, spune arheologul Laure Salanova de la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice. „Sugerează că s-ar fi putut produce un eveniment catastrofal, cum ar fi o boală, o foamete sau un conflict.”

Cea de-a doua fază, au descoperit cercetătorii, prezenta legături genetice puternice cu sudul Franței și Peninsula Iberică, sugerând o migrație și o recolonizare din acele regiuni către Bazinul Parisului în urma declinului neolitic.

Cauza exactă a perturbării rămâne neclară. Cercetătorii au găsit ADN de la mai multe bacterii patogene în rămășițe, în special la indivizii din prima fază de înmormântare, inclusiv Yersinia pestis, microbul care avea să provoace Moartea Neagră mii de ani mai târziu, și Borrelia recurrentis, responsabilă pentru febra recurentă transmisă de păduchi.

Y. pestis a fost găsită și în alte rămășițe europene din perioada declinului neolitic, deși rolul său în acest eveniment rămâne subiect de dezbatere. „Prezența ADN-ului patogen arată că bolile infecțioase afectau populațiile umane în acea perioadă”, spune specialistul în genomică Martin Sikora de la Universitatea din Copenhaga.

Un tipar de mortalitate

„Deși nu există argumente solide pentru a spune că ciuma a cauzat singură colapsul populației, povara totală a bolilor ar fi putut fi unul dintre cei câțiva factori contributivi.”
Între timp, datele de mediu din regiune arată că pădurile au început să crească din nou în această perioadă, ocupând terenurile agricole, un fenomen asociat de obicei cu o scădere a activității umane, scrie ScienceAlert.

Relațiile dintre cei decedați au fost, de asemenea, revelatoare. Înainte de declin, persoanele îngropate erau toate strâns înrudite, ceea ce sugerează o comunitate unită, formată din grupuri familiale. După declin, relațiile observate au fost mai slabe și mai dispersate în timp. Acest lucru, spun cercetătorii, ar putea indica o populație mai rară în ansamblu.

Luate împreună, descoperirile sugerează puternic o populație aflată sub presiuni multiple, urmată de o înlocuire a populației după ce acele presiuni s-au atenuat. Deși nu este clar cât de fidel se aplică acest model local declinului neolitic la scară largă, el conturează imaginea unei perioade de perturbare care a fost generalizată pe continentul european.

Cercetarea a fost publicată în Nature Ecology & Evolution.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Neanderthalienii au suferit un colaps catastrofal în urmă cu 110.000 de ani

Anul în care civilizațiile au colapsat simultan. Ce s-a întâmplat atunci?

De ce crede Elon Musk că populația lumii va colapsa?

Civilizaţia umană ar putea să ajungă în pragul colapsului până în 2050