Cine domina financiar Bucureștiul înainte de Primul Război Mondial

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în București se conturează ascensiunea remarcabilă a unei familii care va lăsa o urmă profundă asupra orașului. Este vorba despre familia Bragadiru, a cărei prosperitate avea să o situeze, în perioada premergătoare Primul Război Mondial, pe locul al doilea în ierarhia marilor averi ale orașului, fiind întrecută doar de opulența celebrului Cantacuzino-Nababul. Evoluția financiară a acestei familii este surprinsă într-o manieră aparte și de Constantin Argetoianu.

În memoriile sale, Constantin Argetoianu acordă o atenție considerabilă anilor petrecuți la Liceul Sfântul Gheorghe. Acolo a fost coleg și cu Dumitru Marinescu Bragadiru, pe care îl amintește în însemnările sale cu prenumele „Mitică”. Însă, despre Mitică, referindu-se la perioada liceului, Argetoianu nu a avut prea multe cuvinte de apreciere.

„Din clasa mea, singurul care a făcut carieră, și treabă, a fost Mitică Bragadiru. Cât timp am fost împreună în liceu, cu aceeași constanță cu care eu am fost clasificat primul, dânsul a fost clasificat ultimul.

Departe de a fi prost, avea o adevărată oroare de carte și nu învăța absolut nimic. Era un caz disperat. (…)

Nul la învățătură, prietenul Bragadiru se arăta deja de la acea fragedă vârstă excelent gospodar; era elev intern și dulapul lui în dormitor, ca și sertarul băncii din clasă, erau pline de dulcețuri, de bomboane și de bunătăți comestibile pe care le aducea duminică seara de acasă. Pe vremea aceea, familia Bragadiru era departe de rolul pe care l-a jucat după război în lumea miliardarilor noștri și a high-life-ului bucureștean”, își aducea aminte Constantin Argetoianu.

Cum a făcut familia Bragadiru avere

Tatăl lui Mitică, Dumitru Marinescu s-a născut în 1842 și a terminat clasele primare, iar apoi a muncit la negustorul Iancu Ştefănescu, care avea o cofetărie și o rachierie pe lângă Piața Alba. Dumitru Marinescu l-a impresionat prin munca, inteligența și devotamentul arătat pe Iancu Ştefănescu, care avea să îi cedeze în 1866 întreg negoțul.

Cum și-a extins apoi averea Dumitru Marinescu povestește din nou Constantin Argetoianu:

„Familia Bragadiru nici nu exista. Exista un cofetar harnic și norocos, Marinescu, din str. Carol, care mulțumită unei fabrici de spirt făcuse un cheag de avere și cumpărase o curea de pământ la Bragadiru, la porțile Bucureștiului.

Pe timpul construcțiunii forturilor, tată-meu (generalul Ion Argetoianu, n.r.) îi făcuse cunoștință, luase masa de câteva ori la dânsul la țară și fusese impresionat de ordinea ce domnea pretutindeni, de modestia și de bunul simț al proprietarului, de metoda cu care d-na Marinescu, o germană, își creștea copiii. M-a dus și pe mine o dată acolo și simpla, dar curata instalație, mi-a părut mai mult o așezare rurală nemțească decât un conac de cârciumar român”.

Moșia Bragadiru

Dumitru Marinescu a rămas un om modest căruia nu îi era rușine să povestească de unde a plecat și cum a făcut avere. Prima soție i-a murit destul de tânără, iar apoi s-a căsătorit cu văduva Luther, ce deținea și ea o fabrică de bere, însă mariajul a fost destul de scurt. Dumitru Marinescu Bragadiru avea să moară pe 15 ianuarie 1915.

„Dimitrie Marinescu a povestit lui tată-meu toată cariera lui: cum a început ca băiat de prăvălie la cârciumă, cu șortul verde și cu picioarele goale. Prin muncă, prin cinste și cu un dram de noroc ajunsese om cu avere, cu firmă respectată și cu moșie.

La numele său adăugase cu sfială pe al moșiei și începuse să-și zică Marinescu-Bragadiru, ca să se deosebească de atâția alți Marinești, Dimitrii și ei. Descendenții lui au cam uitat pe Marinescu cel care căra apă cu hârdăul și au devenit Bragadiru familie și firma.

Cofetăria a fost lichidată, la fabrica de spirt s-au adăugat fabrici de bere și de drojdii și tot felul de întreprinderi. D-na Marinescu a murit tânără, văduva Luther (altă fabrică de bere) a devenit pentru câtva timp d-na Bragadiru, dar această nouă căsnicie n-a ținut mult și bătrânul Marinescu-Bragadiru a murit și dânsul stimat de concetățenii săi, în pielea unui multimilionar”.

„Mitică Marinescu Bragadiru a avut meritul să nu-și toace averea ca toți feciorii de bani gata”

Fiul lui, Dumitru Marinescu Bragadiru, și colegul de liceu al lui Constantin Argetoianu a avut marele merit de a spori averea pe care i-a lăsat-o tatăl său.

„Colegul meu, Mitică Marinescu-Bragadiru (căci așa era matriculat la școală) a avut meritul să nu-și toace averea ca toți feciorii de bani gata.

Nu numai că nu a tocat-o, dar s-a arătat în afaceri un destoinic succesor al lui tată-său și dânsului se datorește în mare parte extraordinarul avânt al consorțiului Bragadiru, căci după moartea bătrânului, copiii nu și-au împărțit averea rămasă și au continuat să fie cu toții părtași ai întreprinderilor încredințate conducerii fiului mai mare”, mai scria Constantin Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Constantin Argetoianu, despre Pacea de la București din 1913: „Ne jucasem de-a războiul dincolo de Dunăre, la Bucureşti ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

O enigma neelucidată: Cum a ajuns Iancu Kalinderu confidentul regelui Carol I și omul cel mai influent din România?

Ciudata personalitate a doctorului Carol Davila