Disputa pentru averea lui Iancu Oteteleșanu. Scandalul din jurul moștenirii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Iancu Oteteleșanu a fost una dintre personalitățile marcante ale primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Om politic, boier și filantrop, el este cunoscut în special pentru implicarea sa în viața publică a Țării Românești și pentru numeroasele donații cu caracter cultural și educațional. La moartea sa, a lăsat în urmă o avere considerabilă, pe care a donat-o Academiei Române. Această donație a fost însă contestată. În memoriile sale, Constantin Argetoianu, el însuși înrudit cu Iancu Oteteleșanu, oferă detalii mai puțin cunoscute despre disputele iscate în jurul moștenirii acestuia.

Ioan (Iancu, cum era cunoscut în epocă) Oteteleșanu s-a născut în anul 1795 la Craiova, într-o familie boierească, și a ocupat diverse funcții administrative în aparatul statului, remarcându-se prin implicarea în treburile politice și prin sprijinul acordat modernizării instituțiilor românești din epocă.

A fost apropiat de mediile reformatoare și a susținut dezvoltarea învățământului și a culturii.

„Unul din cei doi Otetelişeni mutați de la Craiova la București”

De-a lungul vieții, a strâns o avere remarcabilă, iar prin testament, el a donat o parte importantă din bunurile sale Academiei Române pentru înființarea și susținerea unei instituții de învățământ pentru fete, contribuind astfel la promovarea educației feminine într-o perioadă în care accesul femeilor la educație era încă limitat. Moștenirea sa a dus la înființarea Fundației și a Institutului de Fete „Ioan Oteteleșanu” care a avut un rol important în dezvoltarea educației din România modernă.

Însă tocmai moștenirea sa lăsată Academiei Române a produs un mare scandal în epocă. Detalii interesante despre scandalul moștenirii le-a consemnat și Constantin Argetoianu.

„Iancu Otetelișanu, unul din cei doi Otetelişeni mutați de la Craiova la București neavând copii, lăsase însemnata lui avere Academiei Române. (…)

Bătrânul lancu Otetelișanu a fost, după câte mi s-au spus, de o inteligență sclipitoare și a jucat un rol însemnat în Bucureștii anilor 1870-1880. Căsătorit o primă dată cu o Câmpineancă (Safta Câmpineanu, 1792-1876, n.r.) și a doua oară cu Elena Filipescu (sora Filipencei de la Tatomireşti), își sporise considerabil averea și a ținut casă mare și deschisă pe Calea Victoriei, lângă Teatru.

Lipsit de copii, lăsase întreaga lui avere Academiei, cu drept de uzufruct în favoarea văduvei sale asupra caselor din București și a castelului de la Măgurele”, nota Constantin Argetoianu.

Cine a contestat donația lăsată Academiei Române de Iancu Oteteleșanu?

Donația lăsată de Iancu Oteteleșanu Academiei nu a fost contestată de soția sa, ci de nepoții săi. El a avut un frate mai mic, Costache Oteteleșanu, care, la rândul său, a avut doi fii, Alexandru și Ion. Aceștia s-au numărat printre cei care au atacat în justiție donația făcută de Iancu Oteteleșanu Academiei Române. Dar nu doar aceștia. Un alt contestatar al donației a fost Grigore Argetoianu, unchiul lui Constantin Argetoianu. Testamentul lui Iancu Oteteleșanu a fost atacat în justiție, dar tribunalul Ilfov a respins acțiunea, la 8 mai 1889.

„Frații Otetelişeni din ramura lui Costache şi unchiul meu Grigore Argetoianu au atacat testamentul, dar au pierdut procesul. Tată-meu a refuzat să ia parte la această acțiune. Prin muma bunicului meu Costache Argetoianu, născută Otetelişanu, eram mai de aproape rudă cu Iancu Otetelişanu (în același grad ca Alexandru, Ion și Elena Otetelișanu) decât prin mumă-mea, deși era Otetelişancă”.

Dispozițiile testamentului lăsat de Iancu Oteteleșanu

Prin testament, Iancu Oteteleșanu a prevăzut ca, în cazul în care dispoziția privind donația averii către Academia Română ar fi contestată, întreaga moștenire să revină lui Ioan Kalinderu, președinte al Academiei Române și administrator al Domeniilor Regale.

„Prin testamentul său, Iancu Otetelişanu lăsase pe Kalinderu stăpân absolut asupra averii sale, căci deși o donase Academiei, specificase că Kalinderu trebuia să o administreze, iar dacă cumva testamentul său ar fi anulat, toată această avere trebuia să revie lui Kalinderu în deplină posesie. După ce a câștigat procesul, Academia a instalat și a întreținut la Măgurele o școală de fete sărace”, mai scrie Constantin Argetoianu.

Sentința definitivă prin care a fost respinsă contestarea donației către Academie a fost pronunțată de Curtea de Casație la 2 martie 1892. Ulterior, la 19 aprilie 1893, Ioan Kalinderu, în calitate de legatar testamentar, a donat întreaga avere Academiei Române.

La 25 iunie 1893, Academia a constituit o comisie responsabilă cu organizarea institutului de fete, formată din Ioan Kalinderu, D. A. Sturdza, V. A. Urechia și I. Negruzzi. Director fondator al acestui institut a fost numit Ioan Slavici. Astfel, moșia Oteteleșanu a intrat în proprietatea Academiei Române, care a administrat-o ulterior prin arendare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O enigma neelucidată: Cum a ajuns Iancu Kalinderu confidentul regelui Carol I și omul cel mai influent din România?

De la batjocura „Furnicii” la scandalul moștenirii. Ioan Kalinderu, bufonul presei și testamentul rupt

Nicolae Kalinderu, medicul român de care puţini ştiu, a fost extrem de apreciat peste hotarele ţării

România lui Carol al II-lea, între prudență și amenințarea germană