Timp de câteva luni, în 1991, Marcelo Costa de Andrade a abordat copii din familii sărace în regiunea metropolitană Rio de Janeiro. Le oferea bani, mâncare sau le cerea ajutorul pentru presupuse activități religioase, apoi îi conducea în locuri izolate.
Victimele erau băieți, mulți dintre ei copii ai străzii sau proveniți din comunități afectate de sărăcie. Vulnerabilitatea lor a făcut ca unele dispariții să nu fie legate imediat între ele.
După arestare, Andrade a mărturisit 13 omoruri. Alte crime i-au fost atribuite, însă numărul exact al victimelor confirmate rămâne diferit de cel vehiculat frecvent în relatările senzaționaliste.
Marcelo Costa de Andrade s-a născut la 2 ianuarie 1967, în Rio de Janeiro, și a petrecut o parte a copilăriei în favela Rocinha.
Relatările despre primii săi ani descriu o familie dezorganizată, sărăcie și expunere repetată la violență. El a afirmat că fusese bătut și abuzat sexual și că în adolescență ajunsese să practice prostituția.
Aceste experiențe pot ajuta la reconstruirea biografiei sale, dar nu explică și nu justifică omorurile. Majoritatea oamenilor care trec prin abuzuri nu devin agresori, iar stabilirea unei legături directe între trauma din copilărie și violența comisă ulterior ar fi o simplificare nejustificată.
Andrade a început să ucidă în aprilie 1991, potrivit anchetei. Își alegea victimele dintre băieții pe care îi întâlnea în gări, pe străzi sau în cartiere sărace și îi atrăgea cu promisiuni de bani ori hrană.
Copiii erau agresați sexual și omorâți, de regulă prin strangulare sau asfixiere. În cel puțin unul dintre cazuri, Andrade a declarat că a băut sângele victimei, susținând că astfel putea deveni „tânăr și frumos” asemenea copiilor. Această mărturisire i-a adus porecla „Vampirul din Niterói”.
El a încercat să dea crimelor și o justificare religioasă, afirmând că băieții ar ajunge în Rai deoarece muriseră înainte de a păcătui. Specialiștii care l-au examinat au considerat însă că aceste explicații făceau parte dintr-un sistem delirant, nu dintr-o doctrină religioasă recunoscută.
Ancheta a avansat după uciderea unui copil numit Ivan Medeiros de Abreu. Fratele acestuia, Altair, fusese și el atras de Andrade, dar a reușit să scape.
După ce a povestit familiei ce se întâmplase, băiatul le-a oferit polițiștilor informațiile necesare pentru identificarea agresorului. Andrade a fost găsit la locul de muncă, unde distribuia pliante, și a recunoscut inițial uciderea lui Ivan.
În timpul interogatoriilor ulterioare, a mărturisit alte 12 omoruri și a indicat mai multe locuri în care abandonase sau îngropase victime. Potrivit surselor braziliene, i-au fost atribuite 14 crime, dintre care opt au fost confirmate de poliție.
La 26 aprilie 1993, instanța l-a declarat neimputabil din cauza unei tulburări psihice. În dreptul brazilian, această hotărâre înseamnă că persoana nu este considerată capabilă să înțeleagă pe deplin caracterul ilegal al faptelor sau să acționeze conform acestei înțelegeri.
În locul unei pedepse obișnuite cu închisoarea, Andrade a primit o măsură de siguranță și a fost internat într-o instituție psihiatrică judiciară.
Criminologa Ilana Casoy, care l-a intervievat, a descris lipsa remușcării și incapacitatea lui de a înțelege dimensiunea morală a faptelor. Evaluările medicale citate ulterior de presa braziliană au susținut că tulburarea sa este incurabilă și că el continuă să prezinte un risc.
În martie 2024, o instanță a decis ca Andrade să rămână temporar la Spitalul de Custodie și Tratament Psihiatric Henrique Roxo, deși instituția urma să fie închisă în cadrul reformării sistemului brazilian de spitale judiciare. Relatări publicate în 2025 indicau că se afla în continuare sub îngrijire psihiatrică, însă situația sa juridică și instituțională trebuie verificată înaintea oricărei actualizări viitoare.
Cazul rămâne relevant nu prin detaliile macabre, ci prin vulnerabilitatea copiilor aleși drept victime, dificultatea de a lega disparițiile persoanelor sărace și controversa privind internarea psihiatrică pe termen nedeterminat.
Treisprezece dintre cele 14 crime atribuite lui Marcelo Costa de Andrade au fost descoperite abia după arestarea sa. Ultimul copil pe care l-a atacat era însoțit de fratele său mai mare, care a reușit să fugă și să alerteze autoritățile, contribuind decisiv la prinderea criminalului.
Surse:
https://fullpdfword.com/look-up/mL0854/600317/5041042-ilana-casoy-serial-killer-made-in-brazil
https://criminalminds.fandom.com/wiki/Marcelo_Costa_de_Andrade
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4008072/
Cum a ajuns regina exceselor Maria Antoaneta „flagelul şi vampirul francezilor”
Fritz Haarmann, vampirul și măcelarul din Hanovra
Béla Lugosi, cel mai veritabil vampir de la Hollywood
„Înmormântările de vampiri” dezvăluie teama oamenilor legată de întoarcerea morților printre cei vii