Un poem studiat recent prezintă Babilonul drept un oraș existent încă de la începuturile lumii. Refăcut din zeci de fragmente de tăblițe, imnul dezvăluie cum își priveau babilonienii orașul, zeii și propria comunitate.
Timp de secole, scribii din Mesopotamia au copiat un poem dedicat Babilonului, zeului Marduk și locuitorilor orașului. Textul pare să fi fost atât de cunoscut, încât unele fragmente au fost găsite pe tăblițe folosite în școlile de scribi. Cu toate acestea, în epoca modernă, fragmentele nu fuseseră recunoscute și reunite ca părți ale aceleiași opere.
Anmar A. Fadhil, de la Universitatea din Bagdad, și Enrique Jiménez, profesor la Universitatea Ludwig-Maximilian din München, au reconstituit o mare parte din această operă pornind de la tăblițe păstrate în mai multe colecții. Studiul lor a fost publicat online la 17 martie 2025 în revista academică Iraq, iar revista Archaeology a inclus cercetarea între cele mai importante zece descoperiri arheologice ale anului.
Punctul de plecare a fost o tăbliță descoperită în anii 1980 în biblioteca anticului oraș Sippar și păstrată la Muzeul Irakului. Cercetătorii au transliterat textul cuneiform și au folosit platforma electronică Babylonian Library pentru a căuta pasaje asemănătoare în alte fragmente.
Cu ajutorul instrumentelor bazate pe inteligență artificială, cercetătorii au identificat 30 de fragmente provenite din 20 de copii ale textului. Inteligența artificială nu a tradus singură poemul, ci a căutat suprapuneri și corespondențe pe care asiriologii le-au analizat apoi filologic.
Au fost recuperate integral sau parțial aproximativ două treimi dintr-un text care ar fi avut aproape 250 de versuri. Manuscrisele cunoscute datează din perioada cuprinsă între secolul al VII-lea și secolele al II-lea–I î.Hr., dar opera ar putea fi mult mai veche, poate chiar din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr.
Imnul îl elogiază mai întâi pe Marduk, zeul protector al Babilonului, apoi templul său, Esagila, orașul și locuitorii acestuia. Babilonul apare ca o cetate creată într-un timp mitologic, aflat la începutul istoriei.
Poemul identifică orașul cu Eridu, una dintre cele mai vechi așezări sacre ale Mesopotamiei. Autorii studiului observă că textul pare să considere Eridu-Babilon și templul Esagila printre primele realități create în Univers. De aici provine formularea potrivit căreia imnul elogiază Babilonul ca „primul oraș existent”. Este o afirmație religioasă și literară, nu rezultatul unei cronologii arheologice.
Poemul nu vorbește numai despre temple și zei. Eufratul aduce primăvara, umple câmpurile de vegetație, face grânele să crească și oferă pășuni turmelor. Asemenea descrieri ample ale naturii sunt neobișnuite în literatura mesopotamiană păstrată.
Locuitorii Babilonului sunt prezentați ca oameni drepți, generoși și atenți față de cei vulnerabili. Ei îi protejează pe orfani și pe cei lipsiți de putere și îi tratează cu respect pe străinii stabiliți în oraș. Cercetătorii precizează că străinii pomeniți în acest pasaj erau, mai exact, preoți veniți din alte regiuni și stabiliți în Babilon. Descrierea reprezintă probabil un ideal civic, nu o relatare obiectivă a vieții cotidiene.
Textul oferă și informații rare despre diferitele categorii de preotese. Un vers sugerează că preotesele nadītu puteau îndeplini un rol asemănător celui al moașelor, iar o altă categorie, qašdātu, era asociată în textele mesopotamiene cu alăptarea și îngrijirea nou-născuților. Interpretarea acestor atribuții rămâne însă dependentă de lectura unor pasaje fragmentare.
Datele arheologice nu susțin această idee. Babilonul este menționat în documente din mileniul al III-lea î.Hr. și a devenit un centru politic major în vremea regelui Hammurabi, în secolul al XVIII-lea î.Hr.
Alte așezări sunt considerabil mai vechi. La Tell es-Sultan, vechiul Ierihon, exista o comunitate permanentă importantă încă din mileniile al IX-lea–al VIII-lea î.Hr. În Mesopotamia, Uruk se dezvoltase într-un mare centru urban în mileniul al IV-lea î.Hr., cu mult înainte ca Babilonul să ajungă la apogeu. Definiția exactă a unui „oraș” rămâne discutabilă, dar Babilonul nu poate fi considerat primul pe baza dovezilor cunoscute.
Valoarea imnului se află în altă parte: arată că babilonienii își așezau orașul în centrul lumii create și îl considerau mai trainic decât regii care îl conduceau. Conducătorii veneau și plecau; în viziunea poetului, Babilonul și locuitorii săi rămâneau.
Aproximativ 500.000 de tăblițe cuneiforme au fost scoase la lumină în siturile mesopotamiene, dar aproximativ jumătate dintre textele păstrate în muzeele lumii nu au fost încă studiate temeinic sau publicate.
Imnul era copiat în școlile de scribi, iar unele pasaje erau probabil învățate pe de rost.
Cuneiforma nu era o limbă, ci un sistem de scriere folosit pentru mai multe limbi, printre care sumeriana și akkadiana.
Surse
https://www.lmu.de/en/newsroom/news-overview/news/hymn-to-babylon-discovered-df846555.html
https://whc.unesco.org/en/list/1687
O rudă a omului surprinzător de înaltă, descoperită în fosile vechi de 1,4 milioane de ani
Cum au folosit aborigenii arta rupestră ca formă de rezistență în fața colonizării?