Rămășițele unor persoane îngropate lângă mormintele regale din Egiptul antic prezintă urme de traumatisme potențial letale, indică un studiu care susține ipoteza sacrificiilor umane practicate la moartea unui conducător.
Cercetătoarea Roselyn Campbell, de la Universitatea Purdue din Statele Unite, a reexaminat 46 de cranii provenite din mormintele unor persoane asociate curții regale, descoperite în cimitirul Umm el-Qa’ab, de lângă Abydos. Situl datează din jurul anului 3000 î.Hr. și cuprinde mormintele conducătorilor primei dinastii egiptene, precum și numeroase morminte secundare.
Acestea din urmă ar fi aparținut unor persoane care serveau familia regală, printre care funcționari, purtători de sigilii, inspectori și meșteșugari. În anii 1920, egiptologul britanic Flinders Petrie a avansat ipoteza că aceștia ar fi fost sacrificați la moartea suveranilor, însă nu a identificat urme clare de traumatisme. Alți cercetători au sugerat că oamenii ar fi murit din cauze naturale, iar rămășițele lor ar fi fost reînhumate ulterior.
Potrivit studiului, 18 dintre cele 46 de cranii examinate prezintă semne de traumatisme care ar fi putut provoca moartea, inclusiv fracturi și, într-un caz, o leziune provocată de o lovitură în zona ochiului, arată The Guardian.
Campbell consideră că Petrie ar fi putut observa fracturile, fără să își dea seama că acestea s-au produs în apropierea momentului morții, și nu în urma deteriorării ulterioare a rămășițelor. Leziunile par să fi fost provocate mai degrabă de obiecte late și plate, din lemn sau corn, decât de măciucile reprezentate frecvent în arta egipteană antică.
„Nu putem fi siguri că persoanele ale căror cranii nu prezintă traumatisme au fost sacrificate. Este posibil ca unii dintre cei care îi slujeau pe regi să fi fost sacrificați, iar alții nu”, a explicat cercetătoarea, subliniind că numărul redus de rămășițe analizate nu permite concluzii definitive.
Egiptologul Salima Ikram, profesoară la Universitatea Americană din Cairo, a apreciat că studiul folosește metode moderne riguroase pentru examinarea rămășițelor. Ea a remarcat că practica pare să fi fost de scurtă durată, oamenii fiind înlocuiți ulterior cu statuete.
Cercetătoarea Dawn McCormack, de la Universitatea Samford din Alabama, a atras atenția că asemenea sacrificii au existat în mai multe culturi și perioade istorice. Totuși, nu se poate stabili dacă toate persoanele îngropate la Umm el-Qa’ab au acceptat acest destin sau dacă unele au încercat să i se sustragă.
Numărul mormintelor secundare a scăzut rapid, iar practica pare să fi dispărut la începutul celei de-a doua dinastii egiptene.
Ce mâncau, de fapt, dinozaurii? Cel mai probabil alge marine, indică noi fosile
Animalele ar fi evoluat cu 200 de milioane de ani mai devreme decât credeam, indică noi fosile
Care a fost prima limbă vorbită de oameni? Ce poate afla știința și unde încep speculațiile