De ce nu ne putem gâdila singuri?

Pentru a înţelege de ce se întâmplă acest lucru, trebuie să înţelegem cum funcţionează creierul. Una dintre principalele sale sarcini este aceea de a încerca să ghicească acţiunile ce urmează să se desfăşoare. În timp ce noi suntem ocupaţi să ne ducem viaţa de zi cu zi, părţi din creier sunt mereu ocupa încercând să prezică viitorul. 

Vă amintiţi cum a fost când aţi învăţat să mergeţi pe bicicletă? La început, a fost nevoie de multă concentrare pentru a putea ţine ghidonul drept în timpul mersului. După un timp, însă, activitatea a devenit mai simplă şi plăcută. Din experienţă, creierul ştie exact la ce să se aştepte iar datorită acestui lucru corpul poate pedala automat. Iată, deci, un exemplu în care creierul prezice toate mişcările pe care trebuie să le efectuăm în timpul unei activităţii. 

• Cât de repede poate crește un om?
• De ce ne simțim mai bine atunci când înjurăm?

În cazul în care se produce un eveniment neaşteptat, precum vântul puternic sau tăierea unui cauciuc,  creierul este forţat să îşi schimbe factorii predictivi legaţi de ceea ce se va întâmpla în continuare. Dacă el îşi face treaba bine, tot ceea ce va trebui să facem în cazul vântului puternic va fi să ne aplecăm în aşa fel încât să nu cădem de pe bicicletă. 

De ce este atât de important pentru creierele noastre să prezică ce se va întâmpla? Pentru că ne ajută să facem mai puţine greşeli, lucru care în unele situaţii ne-ar putea salva viaţa. 

De exemplu, atunci când un pompier şef vede un incendiu, el ia imediat decizii legate de modul în care să îşi poziţionează oamenii din subordine. Experienţele sale anterioare îl ajută să prevadă ce s-ar putea întâmpla şi astfel el alege cel mai bun plan pentru stingerea incendiului. Creierul lui poate prezice imediat cum ar funcţiona alte planuri şi astfel îşi poate da seama care dintre ele este bun şi care nu. 

Ce legătură au aceste exemple cu gâdilatul? Ei bine, ele ne ajută să înţelegem că creierele noastre prezic mereu atât acţiunile pe care urmează să le realizăm, cât şi modul în care corpul nostru se simte ca răspuns la aceste acţiuni. Tocmai de aceea nu ne putem gâdila singuri. În schimb, alţi oameni ne pot gâdila pentru că ne iau prin surprindere. 

totuşi dacă am construi un dispozitiv dotat cu o pana, pe care l-am activa astfel încât să mişte pana o secundă după activare, mişcarea ne-ar lua prin surprindere şi atunci, da, ne-am putea gâdila singuri. 

Sursa: Gemma Elwin Harris, „Big Questions from Little People and Simple Answers from Great Minds”