Ce este un tun fantomă?

Folosite în război pentru a induce în eroare inamicul, tunurile fantomă erau piese de artilerie falsă, de obicei construite din lemn şi, uneori, vopsite negru.

Termenul provine din faptul că quakerii, membrii unui grup religios oficial cunoscut sub numele de Societatea de prieteni (sau Societatea Religioasă de Prieteni), credeau, în mod tradiţional, în pacifism şi în non-violenţă. Quakerismul a început în Marea Britanie, la mijlocul anilor 1600 ca o nouă sectă creştină, care a respins ceremoniile religioase grandioase, nu avea clerici şi considera că prezenţa lui Dumnezeu există în fiecare persoană.

• „Soarele artificial” al Chinei a doborât un nou record mondial pentru fuziunea plasmei
• Forțele Spetsnaz, arma cea mai de preț a Rusiei

În 1682, englezul William Penn, unul dintre primii quakeri, care se confruntă cu persecuţia în ţara sa natală, a sosit în America şi a fondat colonia din Pennsylvania ca pe un loc pentru libertate religioasă. Este incert momentul exact când termenul de tun fantomă sau Quaker gun a apărut, dar o astfel de armă fictivă a fost folosită într-una dintre bătăliile Războiului de Independenţă al SUA, desfăşurată la Moara Rugeley din Carolina de Sud. Poziţia anti-război a Quakerilor i-a oprit să participe activ la Revoluţia Americană.

În timpul acelei misiuni, la 4 decembrie 1780, forţele continentale aflate sub comanda colonelului William Washington au atacat hambarul fortificat, unde aproximativ 100 de loialişti ai colonelului Henry Rugeley au fost ascunşi. Când atacul a eşuat, Washington, lipsit de artilerie, a ordonat soldaţilor să construiască un tun fals dintr-o buturugă şi apoi l-a chemat pe Rugeley şi pe oamenii lui să se predea. Şmecheria a avut efect şi loialişti s-au predat.

În timpul Razboiului Civil din SUA, tunurile fantomă au fost folosite ca un mijloc de a face fortificaţiile vizibile de la distanţă şi de a induce în eroare inamicul, convingându-l că trupele au ocupat poziţii şi au multe arme, creând senzaţia de putere. Dar pe lângă toate, aceasta era şi o modalitate de a arată că trupele au ocupat o anumită poziţie atunci când, în realitate, ele deja s-au retras .

Generalul George McClellans a căzut pradă acestui şiretlic în 1862. Confederaţiile au instalat mai mulţi buşteni, făcuţi să semene cu tunurile, în jurul Centerville, Virginia. Cercetaşii din Uniune au considerat că aceste situri au fost puternic fortificate. Astfel, McClellan a întârziat cu înaintarea trupelor sale, iar rebelii au scăpat din zonă.

Sursa: History