De la piatră preţioasă la ”maşină a timpului” pentru trecutul Pământului: tot ce trebuie să ştii despre chihlimbar – GALERIE FOTO

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aşadar, originea chihlimbarului este organică, adică este produsă de organisme şi de procese organice. În acest caz, este vorba de răşina copacilor, care mai apoi este fosilizată, transformându-se în chihlimbar.

Chihlimbarul este o piatră semipreţioasă de obicei de culoarea galbenă spre brună, amorfă (fără o structură cristalină) care poate fi translucidă sau opacă. Datorită faptului că răşina este fluidă, chihlimbarul are de obicei numeroase incluziuni, cele mai spectaculoase fiind insectele, dar şi alte incluziuni care îi pot da culori albastre-verzui, precum chihlimbarul din Republica Dominicană, notează GemSelect. Mai multe exemplare pot fi observate în galeria foto de mai jos.

Galerie foto

vezi galeria
10 foto

Alte caracteristici sunt duritatea mică (2-2,5 din 10), densitatea mică, nu are clivaj, este foarte sensibil la căldură, iar formula chimică aproximativă este C10H16O+H2S – un amestec de hidrocarburi cu răşină, acid succinic şi uleiuri.

Cele mai vechi pietre de chihlimbar descoperite sunt apreciate la 250-300 de milioane de ani, sau chiar mai mult. Cea mai veche răşină este înregistrată acum 320 de milioane de ani, din Carboniferul superior. Se întâlneşte în multe colţuri ale lumii, cea mai cunoscută sursă fiind în vestul Kaliningradului, Rusia, găsindu-se la doar 30 de metri sub suprafaţă. A doua cea mai importantă sursă este în regiunea baltică, care provine de pe fundul mării, fiind adus la mal de valuri, relatează GIA. Acesta este cunoscut pentru culorile sale aurii.

Alte surse importante sunt în Republica Dominicană – care în afară de culorile particulare, reprezintă printre cele mai tinere depozite de chihlimbar – Italia, China, Japonia, Burma, Mexic, Canada, Statele Unite şi România. În România există chihlimbarul numit rumanit, care are o culoare galben-versuie, găsindu-se în Carpaţi. În ţară, singura exploatare a acestei pietre a avut loc în satul Colţi din judeţul Buzău.

Formarea

În prima fază, răşina se transformă în copal, datorită polimerizării moleculare, datorate presiunilor şi temperaturilor de 200 de grade Celsius, odată cu îngroparea în sediment. Presiunea şi căldura susţinută transformă ulterior copalul în chihlimbar. Procesul de transformare a chihlimbarului este unul particular. În loc de fosilizarea tradiţională în care materia organică este înlocuită de elemente anorganice, din regatul mineral, elementele organice ale chihlimbarului nu se pierd, fiind, aşa cum am menţionat anterior, un polimer, un plastic natural, notează Gem Society.

Pentru ca acest lucru să aibă loc, răşina nu trebuie să se descompună, ceea ce se întâmplă deseori din cauza proceselor fizice şi biologice, precum expunerea la soare, ploaie şi acţiunea microorganismelor.

Incluziuni

Chihlimbarul este în primul rând cunoscut pentru incluziunile sale, care sunt în principal insecte, polen, frunze şi alte urme organice, precum părţi din broaşte sau păsări. Aşa cum am menţionat anterior, aceste incluziuni oferă o perspectivă remarcabilă asupra vieţii din trecut şi în acest sens reprezintă o mină de aur pentru paleontologi. În unele exemplare s-a întâmplat ca întregi colonii de termite să fie prinse. De asemenea, în unele cazuri, se întâmplă ca o singură piatră să conţină mai multe feluri de incluziuni organice.

Una dintre cele mai recente descoperiri a fost o coadă de dinozaur păstrată într-o stare perfectă (mai multe detalii aici).

Identificarea

Fiecare piatră preţioasă sau semi-preţioasă poate avea imitaţii şi falsuri, iar chihlimbarul nu este o excepţie, de aceea este importantă identificarea acesteia. Cea mai simplă metodă de a identifica chihlimbarul este de a freca piatra de îmbrăcăminte. Chihlimbarul autentic va genera energie statică şi, în urma căldurii, va emana un miros plăcut.

Deosebirea chihlimbarului de copal este mai dificilă şi este nevoie de un ochi mai experimentat. O distincţie este fluorescenţa, în cazul copalului aceasta fiind mai albă. Există însă un test care poate fi efectuat de oricine cu ajutorul câtorva picături de acetonă, care are afecta copalul dar ar lăsa chihlimbarul întreg în urma expunerii.

Utilizări de-a lungul istoriei

Chihlimbarul a fost folosit pentru multe lucruri în afară de bijuterii. Au fost realizate diferite piese de artă, precum Camera de Chihlimbar construită în secolul al XVIII în Palatul Ecaterina de lângă Sankt Petersburg din Rusia, scrie Sciencing.

Cele mai vechi utilizări sunt datate din preistorie, acum 13.000 de ani. Au fost descoperite ornamente cu chihlimbar în morminte miceniene şi în alte părţi din Europa.

Chihlimbarul a fost folosit şi în scopuri medicinale pentru propiretăţile sale de vindecare, chiar din antichitate, de la Hipocrat. De asemenea, în Evul Mediu, această piatră era folosită într-o varietate de tratamente.

În China antică, se obişnuia să se ardă chihlimbar pentru emanarea mirosului plăcut în timpul festivităţilor importante. În anumite condiţii de temperatură, se poate produce uleiul de chihlimbar, care poate fi un constituent al altor parfumuri.

Importanţa culturală a acestei pietre are şi o valoare turistică: Muzeul Palanga din Lituania este dedicat chihlimbarului.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

O descoperire făcută în urmă cu mai mulţi ani într-un chihlimbar se dovedeşte a fi acum unică şi extrem de valoroasă – FOTO+VIDEO

Camera de chihlimbar – misterul dispariţiei „celei de-a opta minuni a lumii”

Chihlimbarul – o fereastra spre evolutia plantelor

Detaliul inedit din acest chihlimbar, vechi de peste 40 de milioane de ani. Cercetătorii observă foarte rar aşa ceva