Activităţile oamenilor au întârziat formarea deşertului Sahara cu 500 de ani

Studiul realizat de o echipă de geografi şi arheologi arată că păstorii din Africa de Nord au combinat informaţiile detaliate privind mediul şi noile specii domesticite pentru a face faţă secetei. Conform Phys, se crede că primii păstori din Africa de Nord au dezvoltat modalităţi de utilizare eficientă a cantităţii reduse de vegetaţie şi a solurilor relativ uscate şi lipsite de nutrienţi. 

Posibilitatea ca oamenii să fi avut o influenţă asupra mediului are implicaţii semnificative. „Aşadar, contestăm ipoteza anterioară ce sugera că interacţiunea oamenilor cu mediul este mereu una legată de exploatare sau degradare. Faptul să societăţile pastorale au supravieţuit o lungă perioadă de timp în regiune şi că au investit economic şi ideologic în regiunea din jurul lor contrazice scenariul exploatării excesive. Studiul nostru arată că păstoritul sustenabil şi creşterea populaţiei nu au accelerat, chiar au întârziat, distrugerea Saharei”, a declarat Chris Brierley din cadrul UCL. 

• Istoria aricilor: cum au ajuns aceste mamifere adorabile să fie asociate cu vrăjitoria?
• De ce adolescenții au comportamente riscante? Cimpanzeii ar putea avea răspunsul

În urmă cu aproximativ 8.000 de ani, Sahara nu era un deşert, ci un ecosistem ce susţinea vănătoarea sau pescuitul. „Sahara verde”, termen utilizat pentru Perioada Umedă a Africii, este reprezentată de perioada în care în Africa de Nord erau deseori musoni ce aduceau precipitaţii considerabile. 

În timp ce orbita Pământului s-a modificat treptat, nivelul ploilor a început să se reducă, iar vegetaţia a început să se usuce. În urmă cu 5.500 de ani ecosistemul din Sahara a ajuns la declin, fiind transformat în deşertul din prezent. Păstoritul a apărut în Sahara cu aproximativ 1000 de ani înainte de transformarea zonei în deşert. Studiile anterioare au determinat că aceste grupuri pastorale au fost cele ce au dus la degradarea vegetaţiei sahariene. În cadrul analizei actuale a fost utilizat un model climatic pentru determinarea momentului în care a s-a sfârşit Perioada Umedă a Africii.  Modelul a luat în calcul variabile precum vegetaţia, ploile şi alte procese precum energia furnizată de soare şi cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă. 

Conform rezultatelor, distrugerea „Saharei verde” a avut loc mai devreme decât se credea anterior. Aşadar, păstoritul din zonă a durat o perioadă mai lungă datorită tehnicilor pe care le-au utilizat pentru adaptarea la modificările climatice. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: