Urmele dezastrului Deepwater Horizon pot fi văzute şi la un deceniu de la producerea acestuia

Explozia platformei Deepwater Horizon este considerată de către experţii în ecologie şi exploatarea petrolului drept cel mai mare dezastru ecologic de acest tip produs de către om. La aproape 10 ani de la acele evenimente, apa Golfului Mexic pare a-şi fi revenit la suprafaţă, dar adâncurile nu au reuşit încă să se vindece la fel de bine, notează Atlas Obscura.

Primele explorări ale fundului mării au avut loc la doar patru luni de la producerea accidentului, fiind realizate de către Mark Benfield de la Universitatea Louisiana şi Marla Valentine de la Universitatea Old Dominion. Cei doi au surpins în primele imaginii ale proporţiei dezastrului subacvatic un peisaj dezolant şi o scădere dramatică a numărului şi a diversităţii de specii din zona afectată. Mandy Joye, specializată în oceanografie, s-a scufundat de două ori în zona afectată, în 2010 şi 2014, şi a declarat: „În 2010 părea că vizitez un cimitir […] a fost singura dată când am fost într-un submarin şi mi-a fost frică de ceea ce urma să văd”.

• Cântecul balenelor este foarte asemănător cu vorbirea umană, spun cercetătorii
• Cum supraviețuiește singura insectă nativă din Antarctica?

La scufundarea din 2014, Joye a observat o vagă îmbunătăţire a situaţiei, raportând că singurele specii care populau zona erau artropodele. Acelaşi an a maract şi o oprire a studiilor legate de evenimentelor de la Deepwater Horizon şi a urmărilor acestora. Un an mai târziu, British Petroleum, compania care deţinea platforma care explodase a emis un comunicat de presă în care susţinea că Golful Mexic se vindecă, întorcându-se la condiţiile de dinaintea dezastrului. National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), agenţia SUA care se ocupă şi cu monitorizarea situaţiei ecosistemelor a dat la rândul său un comunicat de presă în care cataloga declaraţiile British Petroleum ca fiind „premature”.

În anul 2017, Craig McClain şi Clifton Nunnally au reuşit să se întoarcă la locul accidentului şi au reuşit să observe modul în care a evoluat situaţia pe fundul mării în proximitatea locului în care a avut loc explozia şi deversarea de ţiţei. „Nimeni nu a mai putut vedea ce se întâmplă pe fundul mării, iar puţinele imagini pe care le avem sunt din timpul deversării”, a declarat Nunnally.

Cei doi cercetători au încercat să recreeze paşii urmaţi de către cercetătorii din 2010 în studiul lor pentru a putea surpinde modul în care situaţia s-a schimbat în şapte ani. În imaginile surprinse de către cei doi cercetători nu pot fi identificate mare parte din speciile care s-ar fi aflat în zonă inainte de explozie, dar, după cum remarcă aceştia, crabii păreau a se afla, în numere neobişnuit de mari, în zona afectată.

„Peste tot puteai vedea crabi lovind bucăţi de noroi îmbibate cu ţiţei”, explică Nunnally. Acest număr mare de crabi nu reprezintă un indicator al însănătoşirii ecosistemului respectiv. Cercetătorii sunt de părere că hidrocarburile în descompunere atrag crabii datorită similitudinilor dintre grăsimile dintre uleiurile care apar în mod natural pe crustacee şi ţiţei.

Odată ajunşi în proximitatea locului unde a fost deversat ţiţeiul, crabii nu mai pot să părăsească zona, de asemenea, aceştia se confruntă cu o altă problemă majoră: canibalismul. Mai exact, în respectivul areal crabii sunt singura speciei care pot supravieţui, fiind astfel şi singura sursă de hrană. În aceste condiţii, organismele acestora absorb toxine atât din mediul înconjurător, dar şi din hrana pe care o consumă. Efectele, după cum subliniază cei doi cercetători pot fi observate cu ochiul liber: crabi deformaţi, cu membre lipsă sau afectaţi de către paraziţi.

Citeşte şi:

Chiar şi după opt ani, substanţele nocive deversate în explozia platformei petroliere Deepwater Horizon încă persistă

Cazul Deepwater Horizon: cercetatorii independenti nu au acces la probele de petrol

Scurgerea de petrol de la Deepwater Horizon, cel mai catastrofal accident de mediu al secolului XXI, a avut un efect dramatic asupra unei specii marine