Poluarea invizibilă de la țară. Ar putea fi la fel de toxică precum smogul din orașe

Este ușor să vezi poluarea aerului atunci când se instalează sub formă de smog deasupra unui oraș. Însă poluarea invizibilă a aerului afectează zonele rurale, unde cercetătorii au găsit particule nesănătoase plutind în atmosferă.

Aerul proaspăt de la țară ar putea să nu mai fie așa cum ni l-am imaginat până acum, scrie Science Alert.

• Un nou studiu arată că peștii sanitari sunt mai inteligenți decât au crezut cercetătorii
• Ce efect are activitatea umană asupra apelor din Arctica?

Se crede că particulele fine cu diametrul mai mic de 2,5 micrometri (PM2,5) cauzează cel mai mult rău sănătății umane, deoarece acești poluanți sunt suficient de mici pentru a pătrunde adânc în plămânii noștri, producând daune celulelor și țesuturilor care de acolo.

Organizația Mondială a Sănătății a stabilit, prin urmare, un prag de siguranță pentru nivelurile ambientale de PM2,5; totuși, această linie trece cu vederea nuanțele substanțelor chimice intrinsec toxice.

Ce înseamnă poluarea invizibilă a aerului?

Cercetările emergente sugerează că masa de particule fine pe care o respirăm ar putea fi mai puțin importantă pentru sănătatea umană decât componența sa chimică.

Acest lucru se datorează faptului că unele particule mai ușoare sunt mai susceptibile de a produce specii reactive de oxigen, care pot avea efecte toxice asupra sănătății umane.

Când cercetătorii din Statele Unite au comparat trei zone urbane cu o zonă rurală din vestul mijlociu, au găsit niveluri similare de potențial oxidativ în toate cele patru locuri, chiar dacă mediul rural avea o masă relativ mai mică de PM2,5.

În timp ce activitățile agricole au contribuit cu doar 12% din masa PM2,5 a mediului rural, ele au reprezentat mai mult de 60% din potențialul oxidativ celular al regiunii.

Pe de altă parte, poluarea invizibilă a aerului din majoritatea mediilor urbane a fost mai mică de 54%.

„În general, studiul nostru indică faptul că sursele care contribuie substanțial la masa PM2,5 nu sunt neapărat la fel de importante în ceea ce privește efectele lor asupra sănătății”, scriu autorii studiului.

Cercetătorii propun un nou mod de a măsura poluarea

În schimb, cercetătorii susțin că măsurătorile noastre în ceea ce privește poluarea aerului ar trebui să se bazeze mai mult pe potențialul toxic al particulelor fine decât pe masa lor.

Studiul se bazează pe mostre săptămânale de PM2,5 care au fost preluate în vara și toamna lui 2018 și în iarna și primăvara lui 2019 din Chicago, Indianapolis și St Louis, precum și dintr-o locație rurală din Illinois.

Analizând compoziția, masa și potențialul oxidativ al acestor probe, echipa a găsit o corelație slabă între masa și toxicitatea particulelor fine.

Probabilitatea ca substanțele chimice mai ușoare din zonele rurale să producă produse secundare nesănătoase era mult mai mare.

Urmele de fier și carbon organic din aer, de exemplu, au fost puternic corelate cu potențialul oxidativ celular pe tot parcursul anului. Alte substanțe chimice industriale, cum ar fi plumbul, aluminiul, cuprul și manganul, au avut tendința de a crește în timpul iernii și toamnei.

Sezonalitatea puternică a acestor rezultate sugerează că multe dintre substanțele chimice potențial toxice respirate în zona rurală din Illinois sunt cauzate de activitățile agricole, cum ar fi aplicarea de îngrășăminte și erbicide.

Îngrășămintele cu fosfat care sunt pulverizate pe culturi, de exemplu, conțin poluanți cu metale grele, cum ar fi plumbul și cromul, care se pot infiltra cu ușurință în aer și în plămânii noștri. Fungicidele de cupru sunt, de asemenea, pulverizate într-un mod similar.

Deși este situată la 12 kilometri de o centrală electrică pe cărbune, arderea cărbunelui și arderea biomasei au reprezentat mai mult de 80% din masa de PM2,5 a zonei rurale din Illinois.

Poluarea invizibilă a aerului este mai dificil de măsurat

Dacă autorii ar fi măsurat pur și simplu PM2,5, ar fi părut că cărbunele este cel mai periculos factor pentru sănătatea umană. Dar asta s-ar putea să nu fie adevărat. În schimb, sursele agricole, care au o masă mai ușoară, păreau a fi de două ori mai toxice decât biomasa arsă.

„În ciuda unei contribuții minore la masa de PM2,5, riscurile pentru sănătate ale activităților agricole nu pot fi ignorate”, concluzionează autorii.

Nici nu ne putem permite să ignorăm alte forme mai ușoare de particule fine.

De exemplu, un studiu realizat în Beijing în 2019 a constatat că emisiile vehiculelor au contribuit doar cu 10% din masa de PM2,5 a regiunii. Cu toate acestea, ele au reprezentat mai mult de jumătate din toate substanțele potențial toxice măsurate în aer.

În mod clar, modul în care măsurăm poluarea aerului este defectuos și nu cuprinde întreaga amploare a daunelor.

Cu toate acestea, măsurarea potențialului oxidativ al substanțelor chimice individuale este mult mai dificilă decât simpla cântărire a masei tuturor poluanților ambientali. Autorii studiului actual speră că noua lor metodologie poate face testarea pentru aer toxic mai ușoară pentru autoritățile de reglementare și factorii de decizie de mediu în viitor.

Studiul a fost publicat în Journal of Hazardous Materials.

Vă recomandăm să citiți și:

NASA a anunțat că erupția din Tonga a fost „echivalentă cu sute de bombe Hiroshima”

Un incendiu de vegetație din SUA este atât de masiv încât generează furtuni cu descărcări electrice

De ce se nasc rechinii tot mai slabi și bolnavi

Imaginile prin satelit arată o creștere rapidă a lacurilor glaciare, la nivel global