Cum își înlocuiesc șerpii dinții? Fenomenul i-a uimit chiar și pe oamenii de știință

Un nou studiu, condus de un cercetător de la Centrul pentru Științe Orale, Clinice și Translaționale de la King’s College London, a identificat diferențe cheie în ceea ce privește înlocuirea dinților între șerpi și alte reptile și a identificat mecanismul care le permite acestora să scape de dinții vechi.

Majoritatea reptilelor își înlocuiesc constant dinții cu alții noi. Cu toate acestea, dinții de șarpe nu prezintă niciun semn privind modul în care dinții vechi sunt îndepărtați din maxilar.

• Cactusul care înflorește doar o dată pe an: o poveste despre frumusețe efemeră și misterul naturii
• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru

În schimb, alte reptile au o „groapă de înlocuire” care se formează atunci când începe să crească un dinte nou. Această groapă de înlocuire roade baza dintelui mai vechi, ajutând la eliminarea acestuia într-un proces cunoscut sub numele de resorbție dentară externă.

Descoperirile studiului au arătat că șerpii nu au aceste gropi și, în schimb, sunt capabili să se debaraseze de dinții vechi prin acțiunea neobișnuită a odonoclastelor (celule care elimină țesuturile dentare), care descompun dentina din interiorul dintelui.

Descoperirile studiului au demonstrat că dovezile acestei resorbții dentare interne pot fi detectate chiar și în mod non-invaziv, folosind scanarea tomografică computerizată pentru a privi în interiorul unui dinte.

Dinții de șarpe nu prezintă urme ale modului în care sunt înlocuiți

Prin combinarea acestor abordări, cercetătorii au dezvăluit că această formă unică de înlocuire a dinților se regăsește în tot arborele evolutiv al șerpilor.

„Pe măsură ce noi descoperiri de șerpi fosili mai vechi își împing originile în epoca dinozaurilor, ar putea veni un moment în care linia de demarcație dintre șopârlă și șarpe să pară neclară. Avem nevoie de markeri anatomici care sunt unici pentru șerpi, conservați la speciile vii și dispărute și care pot fi identificați în fosile. Pornind de la acest mecanism de desprindere a dinților la șerpii actuali, am putea fi capabili să furnizăm o nouă linie de dovezi, independentă de anatomia craniului și a corpului, pentru a susține identificarea maxilarelor fosile ca aparținând șerpilor timpurii”, spune dr. Aaron LeBlanc, autorul principal al studiului și conferențiar în Biosciințe dentare la Facultatea de Stomatologie, Științe Orale și Craniofaciale.

Înlocuirea dinților de tip șarpe nu are echivalent la alte șopârle sau la orice altă reptilă. La un moment dat, în viața fiecărui dinte de șarpe, acesta suferă o transformare dramatică: pulpa interioară a fiecărui dinte se umple cu celule mari care încep să îl roadă din interior.

Majoritatea reptilelor își înlocuiesc constant dinții cu alții noi

Acest proces slăbește în cele din urmă baza dintelui suficient de mult pentru a-l rupe de maxilar, permițând noului dinte să se împingă în poziție și să îl înlocuiască pe predecesorul său, scrie Phys.org.

Cu ajutorul tomografiei computerizate, cercetătorii au privit în interiorul scheletelor speciilor existente și au identificat ,,urmele de mușcătură” în țesuturile dentare lăsate în urmă de celulele care ar fi resorbit interiorul dintelui.

Cercetătorii au folosit apoi această metodă pentru a detecta aceste ,,urme de mușcătură” în interiorul dinților șarpelui fosil Yurlunggur și a uneia dintre cele mai vechi fosile de șarpe, un fragment de maxilar de Portugalophis, vechi de 150 de milioane de ani, sugerând că este una dintre cele mai vechi inovații din neamul șerpilor, precedând chiar pierderea membrelor.

Lucrarea este publicată în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Noi specii de șerpi, descoperite sub cimitire și biserici din Ecuador

Un exoschelet robotic permite șerpilor să meargă pe patru picioare

Tot mai mulți oameni mușcați de șerpi exotici în Marea Britanie. Ce se întâmplă?

Toți șerpii moderni au evoluat din doar câțiva care au supraviețuit asteroidului care a lovit Pământul