Cum ajută peștii la găsirea zăcămintelor de aur din Noua Zeelandă?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Găsirea zăcămintelor de aur este, după cum se știe, dificilă, fiind descoperită o cantitate surprinzător de mică de aur în istoria Pământului. În Noua Zeelandă, un grup de cercetători a avut o idee genială: prin combinarea amestecului neobișnuit de geologie și genetică a populațiilor de pești, aceștia au găsit aur.

Noua Zeelandă este aflată pe două plăci tectonice, ceea ce înseamnă că geologia țării a fost schimbată în mod constant pe măsură ce au fost create lanțuri muntoase, iar râurile și-au modificat cursul. În ultimele 20 de milioane de ani, drenajul din partea de est a regiunii Southland s-a modificat substanțial, ceea ce a dus la schimbări în distribuția aurului aluvial, potrivit IFL Science.

De asemenea, în această agitație geologică a fost implicat și un mic grup de pești de apă dulce din genul Galaxias. Lucrarea este publicată în New Zeeland Journal of Geology and Geophysics.

Rolul peștilor în schimbarea geologiei locale

Peștii au fost găsiți trăind în ambele părți ale unei diviziuni create în mod natural, cunoscută sub numele de „Zidul lui Hadrian”, care separă zonele Otago și Southland din Noua Zeelandă. Această barieră muntoasă este responsabilă pentru schimbările de drenaj din aceste două zone și a fost inițiată în Miocenul târziu sau Pliocenul timpuriu. Echipa și-a dat seama că populația de pești divizată a fost una singură atunci când a fost creat lanțul muntos. Astfel, cercetătorii au folosit genetica peștilor ca să afle cu precizie când a avut loc această divizare.

Trei pești diferiți din punct de vedere genetic, cunscuți sub numele de cap plat, cap rotund și creion au fost folosiți pentru a estima momentul evenimentelor geologice.

„Există locuri în care înregistrările piscicole sunt puternice, dar nu și cele geologice, și locuri în care înregistrările geologice sunt puternice, dar cele piscicole sunt mai puțin informative. Dar, punându-le împreună, putem pune cap la cap piesele puzzle-ului”, a declarat biologul John Waters.

Unde curgeau râurile vechi și unde a fost aurul transportat odată cu acestea?

Pe măsură ce geologia terenului s-a schimbat, populațiile acestor pești au fost izolate, ceea ce a dus la modificări ale morfologiei și geneticii lor, precum și la izolarea fizică față de alte populații. Munții dintre Southland și Otago au cauzat această izolare, ceea ce a dus la apariția unei specii de cap plat din Southland și apoi a unor linii genetice ulterioare de cap rotund. O specie de cap rotund cu aspect deosebit și, prin urmare, neobișnuit, din zona Pomahaka, a determinat echipa să suspecteze că râul Pomahaka a devenit un afluent al Clutha abia în ultimul milion de ani.

Echipa a continuat să prezică unde curgeau vechile râuri, cu ajutorul peștilor. Metoda a fost folosită și în America de Sud. Central Otago este renumit pentru zăcămintele de aur și, pe măsură ce râurile curgeau spre sud, aurul a fost transportat cu ele. Pe baza populațiilor de pești, echipa a prezis că există un râu străvechi sub ceea ce este în prezent un teren agricol, care ar putea fi încărcat cu aur aluvionar. Întrucât aurul este îngropat foarte adânc, șansele de a-l extrage sunt foarte mici.

Vă mai recomandăm și:

Cel mai rar și mai scump metal prețios nu este aurul! 

Lucruri puţin ştiute despre elementul rodiu, cel mai rar şi preţios metal din lume

Un cercetător a descoperit un material asemănător fosforului în urma unui fulger

Valul din Arizona, minunea geologică care s-a format în 190 de milioane de ani