,,Orașul pierdut” din adâncurile oceanului nu seamănă cu nimic din ce am văzut vreodată pe Pământ

Aproape de vârful unui munte subacvatic aflat la vest de creasta Mid-Atlantic Ridge, un peisaj zimțat de turnuri se ridică din penumbră. Pereții și coloanele lor de carbonat apar de un albastru fantomatic în lumina unui vehicul operat de la distanță trimis să le exploreze.

Ele variază în înălțime, de la mici grămezi de mărimea unor ciuperci până la un mare monolit înalt de 60 de metri. Acesta este orașul pierdut.

• Ce origine preistorică are cafeaua, una dintre cele mai consumate băuturi din lume?
• Criza climatică crește frecvența valurilor oceanice mortale, indică un studiu

Descoperit de oamenii de știință în anul 2000, la peste 700 de metri sub suprafață, câmpul hidrotermal este cel mai longeviv mediu de ventilație cunoscut în ocean. Nu a mai fost descoperit nimic asemănător.

Timp de cel puțin 120.000 de ani și poate mai mult, mantaua care se ridică în această parte a lumii a reacționat cu apa de mare pentru a sufla hidrogen, metan și alte gaze dizolvate în ocean.

În fisurile și crăpăturile din gurile de aerisire ale câmpului, hidrocarburile alimentează comunități microbiene noi chiar și fără prezența oxigenului.

Orașul a fost descoperit de oamenii de știință în anul 2000

Hornurile care scuipă gaze la temperaturi de până la 40 °C găzduiesc o abundență de melci și crustacee. Animalele mai mari, cum ar fi crabii, creveții, aricii de mare și anghilele, sunt rare, dar totuși prezente.

În ciuda naturii extreme a mediului, acesta pare să fie plin de viață, iar cercetătorii cred că merită atenția și protecția noastră.

În timp ce alte câmpuri hidrotermale ca acesta există probabil în alte părți ale oceanelor lumii, acesta este singurul pe care vehiculele operate de la distanță au reușit să îl găsească până acum.

Hidrocarburile produse de gurile de aerisire nu s-au format din dioxidul de carbon atmosferic sau din lumina Soarelui, ci prin reacții chimice pe fundul adânc al mării.

Deoarece hidrocarburile sunt elementele constitutive ale vieții, acest lucru lasă deschisă posibilitatea ca viața să fi luat naștere într-un habitat ca acesta. Și nu doar pe planeta noastră.

Polonia a câștigat drepturile de exploatare a adâncurilor din jurul Orașului pierdut

,,Acesta este un exemplu al unui tip de ecosistem care ar putea fi activ pe Enceladus sau Europa chiar în această secundă”, a declarat microbiologul William Brazelton pentru The Smithsonian în 2018, referindu-se la lunile lui Saturn și Jupiter.

Spre deosebire de gurile de aerisire vulcanice subacvatice numite black smokers, care au fost, de asemenea, numite ca un posibil prim habitat, ecosistemul Orașului Pierdut nu depinde de căldura magmei.

Black smokers produc mai ales minerale bogate în fier și sulf, în timp ce coșurile produc de până la 100 de ori mai mult hidrogen și metan.

De asemenea, hornurile de calcar din Orașul Pierdut sunt mult mai mari decât hornurile de fum negru, ceea ce sugerează că sunt active de mai mult timp.

În 2018, s-a anunțat că Polonia a câștigat drepturile de exploatare a adâncurilor marine din jurul orașului pierdut. Deși nu există resurse prețioase care să fie dragate în câmpul termal propriu-zis, distrugerea împrejurimilor orașului ar putea avea consecințe neașteptate, scrie ScienceAlert.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O piramidă masivă, un oraş pierdut şi sacrificii umane antice au fost descoperite în China

Descoperire extraordinară: un oraş pierdut, despre care se credea că e doar o legendă, îşi dezvăluie secretele (VIDEO)

Cercetătorii cred că au găsit orașul pierdut Natounia

Orașele pierdute din Amazon, descoperite prin scanarea cu Lidar