Craterele misterioase apărute în Siberia ar putea fi, în sfârșit, explicate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință au observat pentru prima dată apariția acestor cratere misterioase în 2014, atunci când au dat peste o gaură în Peninsula Yamal din Siberia, cu un diametru de aproximativ 30 de metri și o adâncime de peste 50 de metri, înconjurată de ejecții care sugerau originea sa explozivă.

De atunci, multe alte astfel de găuri au izbucnit de la suprafața peninsulelor Yamal și Gydan, iar inginerul chimist Ana Morgado de la Universitatea din Cambridge spune că, de fapt, cantitățile masive de metan eliberate de acestea ar putea avea un impact major asupra încălzirii globale.

• Diversitatea plantelor ar putea explica de ce unele omizi sunt pretențioase în ceea ce privește hrana
• Ce se întâmplă atunci când o râmă înghite microplastice?

„Există condiții foarte, foarte specifice care permit acestui fenomen să se întâmple”, spune Morgado. „Vorbim despre un spațiu geologic foarte de nișă”.

Cratere misterioase în Siberia

Echipa a descoperit că nu este vorba doar de gazul din permafrostul care se topește care se extinde și face bule din cauza temperaturilor mai ridicate; acest lucru se întâmplă cu siguranță, dar nu ar fi suficient pentru explozii atât de mari și puternice.

„Există doar două moduri în care poți obține o explozie„, spune geofizicianul Julyan Cartwright de la Consiliul Național de Cercetare din Spania.

„Fie are loc o reacție chimică și se produce o explozie, cum ar fi dinamita care explodează, fie îți umfli cauciucul de bicicletă până când explodează – asta ține de fizică”.

Condiții foarte specifice care permit acestui fenomen să aibă loc

Și pentru că nu au existat lumini sau produse de combustie raportate în urma investigațiilor asupra vreuneia dintre explozii – ceea ce ar însemna că are loc o reacție chimică – cercetătorii au dedus că presiunile revoluționare trebuie să aibă o sursă fizică.

Aceasta, propun ei, este osmoza: tendința unui fluid de a se mișca într-un mod care egalizează concentrațiile substanțelor dizolvate în el.

Pe măsură ce permafrostul se încălzește (sezonier și, în prezent, pentru perioade mai lungi de timp din cauza schimbărilor climatice), solul de la suprafață, agitat de toate activitățile vieții – se dezgheață și se extinde în jos, apa proaspătă de topire scurgându-se prin permafrost.

De obicei, această fluctuație este superficială, dar, din cauza schimbărilor climatice, ea pătrunde mai adânc în sol. Aici, raportează cercetătorii, ajunge la un strat de apă sărată numit criopeg, care de obicei evită înghețul, datorită salinității sale și presiunii de sus.

În mod normal, criopegul este așezat cu grijă deasupra unui strat de hidrați de metan – apă și gaz metan cristalizați, legați de hidrogen – care este menținut de presiunea ridicată și temperatura scăzută oferite de criopeg, scrie ScienceAlert.

Fracturile solului se produc pe o scară de timp de milenii

Dar pe măsură ce apa de topire se scurge, criopeg-ul, cu presiunea sa scăzută și conținutul ridicat de sare, nu numai că o absoarbe pe măsură ce curge de la suprafață, dar acționează ca un fel de pompă prin osmoză. Pe măsură ce această umflătură subterană crește, presiunea formează fisuri în permafrostul de deasupra.

Acum, sanctuarul stabil al hidraților de metan s-a rupt, aceștia fiind eliberați sub formă de gaz metan care se ridică într-o explozie fizică.

Se credea că aceste fracturi ale solului se produc pe o scară de timp de milenii, însă studiul a constatat că aceste forțe osmotice pot accelera procesul, care poate avea loc în decenii, ceea ce corespunde încălzirii globale care a început să se accelereze în anii 1980.

Această cercetare a fost publicată în Geophysical Research Letters.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O movilă funerară, veche de 2.800 de ani din Siberia, amintește în mod straniu de mormintele sciților

„Poarta către lumea de dincolo” din Siberia se deschide din ce în ce mai mult

Au fost înregistrate minus 50 de grade Celsius în Siberia

Mormântul unui vizitiu, vechi de 3.000 de ani, a fost găsit în Siberia