Noua ordine launtrica

Am cunoscut, intr-una dintre serile apocaliptice ale lunii februarie, doi tineri care nu aveau de-a face nici cu vedetele de plastilina pe care le fabrica in numar tot mai mare ziarele si televiziunile, nici cu masa paralizanta de furiosi ai stadioanelor, nici cu foarte bogatii sau foarte saracii consumatori de substante interzise. Era o seara de duminica bucuresteana, afara zapada si vantul sfichiuiau mai ceva ca la poluri, iar muntii se mutasera in oras. Cei doi au aparut, au salutat, s-au asezat la masa si, pe parcursul celor treizeci de minute cat si-au ingaduit sa ramana printre noi, am aflat ca veneau de undeva din creierii Carpatilor si ca se grabeau spre Lehliu-Dragos Voda, unde, din cauza viscolului si a potopului de zapada, o multime de oameni ramasesera blocati pe sosea, in plin camp. Au plecat de langa noi pe la opt seara, iar continuarea povestii am aflat-o cateva zile mai tarziu: vreme de multe ore in acea noapte, au ridicat oameni din camp si i-au dus in Lehliu, la adapost, intorcandu-se la cei ramasi cu mancare si apa, preluand alti oameni si tractand – cu propria masina, un 4 x 4 otelit in multe batalii de acest fel – autoturismele intepenite printre nameti.

Am aflat, de asemenea, ca nu erau la prima isprava de acest fel. In fiecare an, de cel putin doua ori, in ajunul sarbatorilor de Craciun si de Paste, trasporta bunuri si alimente in asezari uitate de Dumnezeu si de lume, unde nu se poate ajunge decat cu vehicule special pregatite. Ultima lor actiune de acest gen s-a desfasurat intre 18-20 decembrie 2004, in zona Almas-Saliste. „Intr-una dintre acele asezari izolate, am ajuns la o batrana careia, printre altele, i-am oferit un manunchi de banane. A luat una si a mancat-o cu coaja cu tot. Nu mai vazuse asa ceva pana atunci.“ Am mai aflat si faptul ca noii mei prieteni, Catinca si Tiberiu, nu sunt singurii care se implica in asemenea actiuni ce presupun, deopotriva, risc si daruire: ei fac parte din clubul Off Road Adventure Romania, care numara la aceasta ora aproape 70 de membri. Cred ca, in toata aceasta lume derutanta si derutata, este pe cale sa se nasca o noua ordine launtrica, definita de discretie si de generozitate, un nou umanism, pe care nu m-as grabi sa-l descriu pentru a nu-i stirbi avantul, farmecul si noutatea. Entuziasm? Fara indoiala ca da, insa nu extaz creat artificial, pentru ca ei si cei asemenea lor adauga entuziasmului, repede trecator, niste principii care fixeaza si transforma lava in statui.