Baietii rai din lumea sportului

Vinnie
Jones

Despre Vinnie Jones, fostul jucator al celor de la Wimbledon,
Chelsea sau Leeds United, se poate spune orice, mai putin faptul ca
nu a fost unul dintre „durii” fotbalului englez. Lasand la o parte
„look-ul” sau intimidant, pe care mai noul actor l-a folosit din
plin pentru a da nastere unor carismatici eroi negativi,
Vinnie Jones a ramas in analele fotbalului englez prin
stilul sau extrem de agresiv si pentru violenta rar intalnita pe o
arena sportiva. Chiar si intr-un fotbal in care faulturile
sunt o practica des intalnita si tolerata, asa cum este cel din
Albion, Jones a reusit sa stranga in propriul „palmares” nenumarate
cartonase galbene, 12 eliminari directe pentru atacuri extrem de
dure asupra adversarilor si detine, in plus, tristul record
pentru cea mai rapida eliminare dintr-un meci, din toata istoria
fotbalului englez. Mai precis, in anul 1992, intr-un meci dintre
Chelsea si Sheffield United, Jones a reusit sa fie eliminat dupa un
fault „criminal” asupra lui Dane Whitehouse… si asta la doar 3
secunde dupa ce fusese introdus pe teren.

• Povestea unui mare campion român ajuns ofiţer S.R.I. din cadrul Brigăzii Antitero. S-a trezit cu o…
• Un român pasionat de off-road a parcurs zeci de mii de kilometri, până în Siberia, suportând…

Un alt incident extrem de grav in care Vinnie Jones a fost implicat
este cel din meciul Wimbledon – Tottenham, din anul 1986, in care
britanicul l-a faultat atat de tare pe fundasul Gary Stevens incat
acesta nu si-a mai revenit niciodata si a fost nevoit sa renunte la
cariera sportiva. Intimidant, agresiv, cu o expresie de
veritabil „killer”, Jones a ramas celebru dupa ce l-a pus la punct
pe celebrul Paul Gascoine, un alt baiat rau din fotbalul britanic,
dupa ce l-a insfacat de testicole chiar in timpul
meciului. Mai mult, ca si cum reputatia sa nu era deja
conturata, Vinnie a fost, in 1992, protagonistul unui film extrem
de controversat, „Soccer’s Hard Men”, in care, practic, face o
intreaga apologie a faultului, motiv suficient sa fie suspendat,
amendat cu 20.000 de lire sterline si sa il determine pe
presedintele clubului Wimbledon sa declare ca Vinnie Jones nu are
creierul mai mare decat al unui tantar.

Jones si-a facut debutul in cinematografie in anul 1998, alaturi de
regizorul Guy Ritchie, in productia „Lock, Stock and Two Smoking
Barrels”, jucand de atunci in peste 50 de filme, cele mai cunoscute
fiind Snatch, X-Men: The Last Stand, Year One sau Gone in 60
Seconds. Nu mai trebuie sa spunem ca eroii intruchipati de
Vinnie Jones nu au prea multe replici dar sunt, in marea lor
majoritate, niste duri.

Citeste si
Cele mai mari 10 rivalitati
din lumea fotbalului

Sebastien
Chabal

Chiar daca in afara arenei de rugby, Sebastien Chabal, una dintre
figurile emblematice ale nationalei Cocosului Galic, este un
adevarat exemplu, fiind implicat in promovarea pacii prin sport si
alte activitati caritabile, pe teren el a fost caracterizat ca o
adevarata „bestie”. Porecle precum „Omul Cavernelor”,
„Bruta”, „Monstrul”, „Attila”sau „Vikingul”spun totul despre modul
in care Chabal a inteles sa isi puna la punct adversarii.
Cu o notorietate si o priza la public rar intalnita intre rugbysti,
Sebastien Chabal a adoptat un stil de joc extrem de agresiv, nu
odata oponentii sai fiind adusi cu targa la marginea terenului.
El este cel care a reusit „placajul secolului” intr-un meci
impotriva Noii Zeelande, acelasi meci in care a reusit sa scoata
din joc doi dintre cei mai robusti membri ai selectionatei All
Blacks: Ali Williams (2,02 metri inaltime si 112 kilograme) si
Chris Masoe (1,83 metri inaltime si 106 kilograme).

De altfel, duritatea din timpul jocului si placajele extrem de dure
sunt cele care i-au adus faima internationala, si asta in ciuda
evidentelor sale carente din punct de vedere tactic. In plus,
Chabal, el insusi un urias de 1,90 metri si 115 kilograme, este
printre putinii temerari care au ales sa practice rugby si sa
poarte parul lung in acelasi timp. Nici nu este de mirare
ca aspectul sau „neanderthalian” i-a determinat pe comentatorii
sportivi din Hexagon sa afirme ca Sebastien este singurul om
capabil sa intimideze un rugbyst al Noii Zeelande si asta chiar in
timp ce acesta executa celebrul Haka.

Chabal a reusit sa socheze publicul din toata lume cu ocazia
ultimului Campionat Mondial de Rugby, atunci cand a aparut intr-un
material promotional in timp ce foloseste un copil pe post de minge
de rugby. Si cu toate acestea, francezul este un favorit al
companiilor publicitare, el reusind sa stranga peste doua milioane
de euro numai din reclame.

Citeste si
Chute Boxe – Academia de
calcat pe cap

Diego Armando
Maradona

Considerat un veritabil zeu in Argentina, Maradona este, in acelasi
timp, si un personaj a carui reputatie negativa nu mai este un
secret pentru nimeni. Desi pe terenul de joc, Butoiasul
Atomic, asa cum era poreclit, nu avea rival… in afara acestuia,
Maradona cu greu se putea numi un sportiv. Inca din anul
1982, anul transferului sau la Barcelona, argentinianul a inceput
sa consume regulat cocaina, obicei nefast pe care l-a continuat si
dupa plecarea la Napoli, clubul la care a reusit unele dintre cele
mai mari performante. Tot atunci au aparut voci care sustineau ca
Maradona a devenit un om al Mafiei, fiind prieten cu mai multi
membri ai cunoscutei grupari Camorra.
Adulat de suporterii napoletani, Maradona
isi permitea sa vina la antrenamente doar atunci cand vroia si sa
se antreneze singur, dupa bunul plac, motiv pentru care a si primit
o amenda de 70.000 de dolari. Abia cand consumul sau de cocaina a
fost dovedit, si dupa numeroase scandaluri, inclusiv unul in care
trebuia sa isi recunoasca un copil nelegitim, Maradona a parasit
clubul italian in dizgratie.

Nici dupa incheierea vietii sportive, daca se poate numi asa,
Maradona nu a disparut de pe prima pagina a ziarelor de scandal.
Hartuit aproape zilnic de ziaristi din toata lumea, el a socat o
lume intreaga atunci cand a deschis focul asupra acestora. Mult mai
recent, acelasi Maradona a lovit cu masina un ziarist insistent
care dorea sa ii ia un scurt interviu. Nu a facut niciodata
un secret din simpatiile sale politice si din vederile
anti-americane, iar prieteniile cu Fidel Castro sau Hugo Chavez au
devenit rapid unele de notorietate. Mai mult, Maradona a
urmat un indelung program de dezintoxicare in Cuba, in urma caruia
a afirmat ca scapat de dependenta de cocaina. Nu si de cea de
alcool, problema pe care a tratat-o la Buenos Aires intr-o clinica
de psihiatrie specializata in tratarea dependentelor de
alcool.

Oficiali ai guvernului italian au afirmat in martie 2009 ca
Maradona datoreaza statului italian nu mai putin de 37 de milioane
de euro in taxe, pana in prezent el achitand doar o suma de 42.000
euro, doua ceasuri de lux si o pereche de cercei de aur.

Citeste si
30 de lucruri pe care nu le
stiai despre fotbal

Mike
Tyson

Mike Tyson, Michael Gerard Tyson pe numele sau adevarat, cu greu
isi poate gasi un rival mai dur si mai controversat in lumea
boxului profesionist din ultimele decenii. Poreclit „cel
mai rau om de pe planeta”, Tyson a uimit o lume intreaga atunci
cand s-a lansat in boxul de mare performanta: 19 meciuri, 19
victorii prin KO, 12 dintre aceasta avand loc in prima
runda. Lista victoriilor sale ajunsese la un neverosimil
42-0, atunci cand Buster Douglas a dovedit ca Tyson poate fi
invins, desi sunt multi cei care cred ca victoria lui Douglas, una
dintre cele mai putin probabile in lumea boxului, a fost una
trucata chiar de catre impresarul lui Tyson, celebrul Don King.
Iron Mike este si primul boxer la categoria supergrea care a
detinut titlurile WBA, WBC si IBF simultan.

Dar problemele din afara ringului de abia incepeau sa apara. Dupa
divortul de prima sotie, Robin Givens, Tyson si-a concediat
antrenorul, moment in care a inceput sa decada incet dar sigur din
locul pe care si-l asigurase cu atata truda in elita marilor
sportivi. Pasiunea pentru femei si alcool avea sa il coste
scump, iar in anul 1991 a fost condamnat la 6 ani de inchisoare
pentru un presupus viol asupra tinerei de numai 18 ani Desiree
Washington. Dupa trei ani petrecuti in detentie, Tyson a
revenit in ring mai dornic ca niciodata sa isi demonstreze
suprematia si sa redevina cel ce fusese odata. Dupa cateva meciuri
facile pe care le-a castigat in numai cateva secunde, disputa cu
Evander Hollyfield, fost campion mondial la categoria grea, a
demonstrat ca Tyson nu mai era decat o umbra a campionului de
odinioara. Facut KO in runda a 11-a de catre adversarul sau
de 34 de ani, Iron Mike a socat din nou dupa ce i-a smuls acestuia
varful urechii cu dintii, in timpul meciului.

A urmat o alta serie de meciuri bizare, in care Tyson a intalnit
adversari de slaba factura, pe care i-a invins mai mult decat
dubios, multi acuzandu-l atunci de trucarea partidelor. Practic,
Mike nu a iesit in evidenta decat prin modul in care a trimis la
podea un arbitru in iunie 2000, la Glasgow, si pentru faptul ca
fusese depistat pozitiv pentru consum de marijuana.
Infrangerea in fata campionului britanic Lenox Lewis a
insemnat si sfarsitul unei cariere de exceptie in lumea boxului, o
cariera umbrita, insa, de evenimentele extrasportive, de desele
scandaluri si de anii de inchisoare pe care Tyson i-a
executat.

Citeste si
Fedor cel de fier

Dennis
Rodman

A fost numit unul dintre cei mai buni recuperatori din istoria NBA
si, cu siguranta, cel mai excentric baschetbalist care a activat
vreodata in campionatul nord-american. Dennis Rodman este,
pentru multi dintre cei care l-au urmarit, un mister. De la
adolescentul introvertit, extrem de timid, care avusese o tentativa
de sinucidere, Rodman s-a reinventat singur in personajul cu aspect
extraterestru, multimilionar, care putea avea orice femeie din
lume, dupa cum singur declara, si care oscila intre performante
uluitoare pe terenul de baschet si o viata extrasportiva
tumultuoasa.

Peste toate, Rodman a fost un nonconformist care, dincolo de
vaditul talent pentru baschet, s-a remarcat si pentru iesirile
violente din timpul meciurilor la adresa adversarilor, arbitrilor
si chiar a coechipierilor. „Viermele”, asa cum fusese
poreclit de catre fani, era un personaj caruia ii facea placere sa
epateze prin culorile tipatoare in care isi vopsea parul, prin
tatuaje, piercinguri si prin socul pe care il producea
admiratorilor sai la fiecare noua aparitie pe teren. A
ramas celebru momentul in care Rodman a aparut imbracat in rochie
de mireasa atunci cand trebuie sa isi promoveze o carte
autobiografica, la fel ca si mariajul de numai cateva zile cu
frumoasa actrita Carmen Electra, mariaj despre care a sustinut ca
nu a fost decat de o ambitie personala si un pariu pe care trebuia
sa il castige cu un prieten.

Arestat de mai multe ori pentru conducere sub influenta alcoolului,
violenta domestica si in locuri publice, consum de droguri, cu
peste 70 de citatii venite din partea vecinilor din cauza
petrecerilor mult prea zgomotoase si salbatice pe care le organiza,
Rodman s-a folosit de celebritatea sa pentru a aparea in mai multe
productii cinematografice si numeroase show-uri TV, audienta
acestora din urma fiind directa cu numarul minutelor in care aparea
extravagantul baschetbalist. In prezent, Dennis are propriu; show
de televiziune si mai participa inca la spectacolele de wrestling
in care apare alaturi de prietenul sau Hulk Hogan.

Vezi care este
Harta mondiala a celor mai
populare sporturi

Eric
Cantona

Este, fara doar si poate, cel mai cunoscut numar 7 din
istoria galonatului club de fotbal Manchester United si, la fel de
sigur, unul dintre cei mai iubiti stranieri ai acestui club. Nu
intamplator, suporterii alb-rosii din Manchester i-au pregatit un
tricou special pe care era inscriptionat numele
„Dumnezeu”. Fotbalist de un real talent, francezul Eric
Cantona a scris istoria, la propriu, atat pentru Manchester United
cat si pentru nationala Frantei, nu inainte, insa, de a-si construi
o reputatie de baiat rau atat pe teren cat si in afara
acestuia.

Problemele sale disciplinare au aparut la numai 3 ani dupa debutul
in lumea fotbalului, mai precis la clubul Auxerre, atunci cand, in
anul 1987, si-a facut KO un coechipier, pe Bruno Martini, dupa o
scurta disputa cu acesta. Anul urmator, Cantona a avut un atac
catalogat „de-a dreptul criminal” la Michel Der Zakarian, fotbalist
al clubului Nantes, incidentul soldandu-se cu o suspendare
temporara a lui Cantona. Apoi, in anul 1989, a urmat
„momentul Torpedo Moskova”, moment in care, in timpul unui meci
amical, Eric a sutat intentionat mingea catre spectatorii rusi,
si-a sfasiat tricoul si l-a aruncat inspre antrenorul sau atunci
cand a fost inlocuit, gest care i-a atras o alta
suspendare, de data aceasta de o luna. Cu doar cateva
saptamani inainte, lui Cantona ii fusese interzis sa mai participe
la meciurile internationale dupa ce il insultase pe antrenorul
echipei nationale intr-un show televizat.

Dupa un scurt periplu pe la Olympique Marseille, Bordeaux si
Montpellier, la acesta ultima echipa remarcandu-se prin bataia pe
care i-a administrat-o unui coechipier si prin protestul celorlalti
colegi care au cerut insistent ca Eric sa fie dat afara, Cantona se
transfera la Nimes, acolo unde ajunge din nou in fata comisiei
disciplinare . De data aceasta, tinta atacurilor lui Cantona fusese
un arbitru care a luat o decizie cu care francezul nu fusese de
acord. Credeati ca asta avea sa il opreasca? Ei bine, nu!
In fata comisiei, Cantona s-a plimbat prin fata fiecarui
membru si i-a numit pe toti, pe rand, idioti. Acesta a fost si
momentul in care a decis sa se retraga din fotbal, doar
insistentele lui Michel Platini, un mare admirator al sau, facand
ca el sa continue.

Nu a facut niciodata un secret din faptul ca isi trateaza
problemele de comportament cu ajutorul unui psihanalist, iar
alegerea de a juca fotbal in Anglia i-o atribuie exclusiv acestuia.
Dupa un sezon in tricoul celor de la Leeds United, Cantona avea sa
se transfere la clubul la care avea sa cunoasca apogeul carierei
sale, Manchester United. Si totusi, chiar si aici problemele aveau
sa il tina in continuare pe prima pagina a ziarelor de scandal.
Poate cel mai important dintre acestea este incidentul din
sezonul 1994 – 1995, atunci cand Cantona, dupa ce primise
cartonasul rosu pentru un fault razbunator asupra fundasului
Richard Shaw de la Cristal Palace, a lovit cu picioarele si cu
pumnii un suporter advers, fiind cu greu oprit de catre oamenii de
ordine, si asta numai dupa ce Cantona reusise sa ajunga in
tribune.

In prezent, neobositul Eric Cantona a ales o cariera in lumea
filmului, jucand in mai multe productii de succes si chiar regizand
propriul sau film. Pe langa cariera de actor, Cantona este si
capitanul/antrenor al echipei nationale franceze de fotbal pe
plaja, cu care a reusit sa castige Campionatul Mondial din anul
2005, de la Rio de Janeiro.

Citeste si Boxul
tiganesc – Lupta nu ramane de caruta

John
Hopoate

Probabil ca nu multi au auzit despre australianul John Hopoate si
despre ispravile lui, atat cele de pe terenul de rugby cat si cele
din ringul de box. Temperamental, extravagant, violent,
Hopoate este, insa, cat se poate de cunoscut in emisfera sudica,
acolo unde este privit ca unul dintre cei mai „rai baieti” din
lumea sportului. Cel mai cunoscut incident in care Hopoate
a fost implicat, este cel din meciul pe care echipa sa,
Manly-Warringah Sea Eagles, il disputa impotriva celor de la North
Queensland Cowboys. Atunci, in gesturi care cu greu pot fi
explicate, Hopoate si-a infipt degetul in anusurile a trei dintre
componentii echipei adverse, primul incident avand loc chiar in
minutul 7 al partidei. Ulterior, in fata comisiei de
disciplina, Hopoate a afirmat ca nu a vrut decat sa le aplice
adversarilor sai cate un „wedgie”, gest prin care suspensorul
victimei este tras cu putere spre spate, desi fotografiile din
timpul meciului sustin cu tarie contrariul.

Hopoate s-a remarcat si prin asa numitul „incident Galloway” cand,
in timpul unui meci impotriva echipei Cronulla-Sutherland Sharks,
s-a repezit asupra unui adversar, Keith Galloway, lovindu-l
chiar si dupa ce acesta a ramas inconstient si cu o puternica
hemoragie a unei urechi, motiv suficient ca Hopoate sa fie dat
afara de la club si sa incheie orice contact cu rugby-ul.
Nu trebuie uitat nici atacul violent pe care l-a avut asupra unui
copil de mingi de numai 14 ani, in momentul in care acesta nu i-a
returnat suficient de repede balonul, un incident care nu i-a adus
atunci decat o suspendare temporara.

John Hopoate si-a incercat apoi succesul in lumea boxului,
nereusind, insa, decat sa fie comparat cu un clovn care, mai
degraba, ar aplica un placaj oponentului sau decat sa il faca KO cu
o lovitura bine calculata. La 37 de ani, australianul, tatal a 8
copii, inca apare in meciuri de box cu oponenti veniti, in mare
parte, la fel ca si el, din lumea dura a rugby-ului.

Citeste si
Bizara lume a sporturilor
traditionale

John
McEnroe

Carismaticul John Patrick McEnroe este, fara doar si poate,
una dintre figurile aparte ale tenisului mondial si, totodata, unul
dintre cei mai mari atleti care a practicat vreodata acest
sport. Americanul, fost numar 1 mondial, are in palmares
nu mai putin de 7 titluri de Mare Slem la simplu, 9 titluri de Mare
Slem la dublu si un turneu la dublu-mixt. In acelasi timp, el este
singurul om despre care se spunea ca „se poate infuria peste masura
si totusi sa joace tenis de mare performanta”, omul care a spart
toate tiparele tenisului si care, fara indoiala, isi merita porecla
de „baiat rau” al acestui sport.

Nonconformist, iute la manie si greu de controlat in
disputele cu arbitrii, McEnroe a ajuns de nenumarate ori in fata
diferitelor comisii de disciplina pe care le numea „adunaturi de
bosorogi de 70-80 de ani care incearca sa te convinga ca te porti
ca un nemernic”. Tot McEnroe este si autorul celebrei
fraze „You can’t be serious!” (Nu poti fi serios!) pe care o
folosea ori de cate ori contrazicea cate un arbitru si care a
devenit chiar titlul unei carti dedicate marelui tenisman american.
Iesirile sale si injuriile adresate oficialilor au determinat-o pe
Lady Diana sa paraseasca furioasa tribuna in care venise ca sa
asiste la unul dintre meciurile de la Wimbledon ale lui McEnroe,
aceasta fiind si ultima data cand Lady Diana a mai dorit sa
urmeasca public vreun meci al americanului.

Presa britanica, care il alinta cu porecla de „Broscoiul”,
a vazut in McEnroe exact opusul marelui sau rival, Bjorn Borg,
suedez numit de ziaristii englezi „Omul de gheata”. Si
totusi, chiar si cu un temperament vulcanic, John McEnroe nu a
putut fi scos din lista celor mai mari tenismani din istorie, omul
al carui talent a facut ca, in timp, toate greselile sale sa fie
iertate de publicul spectator si telespectator.

Mark
Vermeulen

Credeati ca lumea cricketului este una destinata gentlemanilor? Ei
bine, nu! Chiar daca practicantii acestui sport nu obisnuiesc sa
iasa in fata printr-un comportament agresiv, zimbabweanul Mark
Vermeulen este exceptia care confirma regula. Daca incidentul
petrecut in anul 2003, an in care selectionata statului Zimbabwe
efectua un turneu in Anglia, nu a fost considerat unul prea
important (atunci Vermeulen a fost trimis acasa dupa ce a refuzat
sa calatoreasca si sa isi petreaca timpul alaturi de echipa), ceea
ce s-a intamplat trei ani mai tarziu intrece orice imaginatie.
Transferat la Werneth Cricket Club din Anglia, Vermeulen
si-a pierdut controlul si si-a aruncat bata inspre spectatorii care
il apostrofasera vis-a-vis de prestatia sa din meciul pe care
Werneth il disputa impotriva rivalilor de la Ashton. Ca si cum nu
era de ajuns, acelasi Vermeulen a reusit sa smulga o scandura plina
de cuie din zona bancilor de rezerve si a sarit in tribune hotarat
sa puna la punct pe toti cei care il contestasera.

Pentru acest incident, zimbabweanul a primit o suspendare de 10
ani, suspendare redusa ulterior la numai 3 ani. Revenit in tara sa
natala, Vermeulen a fost arestat la 1 noiembrie 2006 dupa
ce a reusit sa dea foc sediului Federatiei de Cricket din aceasta
tara, si asta la numai dupa cateva zile dupa ce avusese o tentativa
nereusita in acest sens. Si totusi, chiar daca pare de
necrezut, Vermeulen a revenit pe terenul de cricket in anul 2009,
dar numai dupa ce a promis ca isi va dona castigurile pentru a
acoperi cheltuielile de refacere a sediului caruia ii daduse
foc.

Alex
Higgins

I se mai spunea si Alex „Uraganul” Higgins, o porecla menita sa
sublinieze viteza de joc a acestui jucator profesionist de snooker,
originar din Irlanda de Nord. Despre Higgins se spune ca a
fost unul dintre cei mai talentati jucatori de snooker din istoria
acestui sport, un om care calcula cu o viteza incredibila orice
traiectorie posibila a unei mingi si care termina in timp record
partide care altora le-ar fi necesitat ore sau zile
intregi. In 1972 a devenit cel mai tanar campion mondial,
la varsta de numai 22 de ani, si se parea ca nimic nu va sta in
calea sa catre varful performantei sportive. Din pacate, Higgins a
fost inca un exemplu de talent irosit.

Higgins nu se sfia sa fumeze tigara dupa tigara in timpul
turneelor oficiale de snooker, nici in a consuma alcool in timpul
acelorasi intreceri. In fond, regulamentul din acei ani nu
prevedea vreo restrictie in acest sens. Mai mult, temperamentul sau
vulcanic i-a adus numeroase sanctiuni din partea oficialilor. In
timpul unei partide de snooker, Higgins si-a lovit arbitrul cu
capul in gura, iar in cadrul unei conferinte de presa, i-a aplicat
altui arbitru o lovitura in stomac, dupa care a parasit sala fara a
mai da vreo declaratie ziaristilor.

Higgins a preferat sa isi cheltuiasca o parte importanta din cele 4
milioane de lire sterline castigate din sport pe alcool si
cantitati uriase de tigari. Poate o sa vi se para de
domeniul fanatasticului, dar atunci cand a devenit pentru prima
data campion mondial, Alex Higgins traia in case abandonate de la
periferia orasului Blackburn, fiind nevoit sa se mute si de cate 5
ori pe saptamana din locuintele ce urmau sa fie demolate.
In anul 2009, Higgins locuia intr-o rulota. Divortase si de cea de
a doua sotie dupa ce o lovise salbatic cu un uscator de par, fusese
diagnosticat cu cancer, isi pierduse absolut toti dintii in urma
sedintelor de chimioterapie si se hranea numai cu hrana lichida. La
24 iulie 2010, Higgins a fost gasit mort in patul sau, cauza
decesului fiind malnutritia, pneumonia si cancerul de esofag de
care suferea. Cantarea numai 38 de kilograme.