Chute Boxe – Academia de calcat pe cap

Arta de a calca adversarii in picioare 

Spectacol, violenta, duritate, maiestrie, respect, sportivitate, dinamism si culoare – acestea ar fi o parte din cuvintele care curg din gura comentatorilor de lupte in sistem MMA, in momentul in care orice luptator al crescatoriei de gladiatori moderni din Curitiba intra in arena. Pentru a intelege mai bine ce anume-i face pe membrii echipei Chute Boxe deopotriva unici si adulati de fani, trebuie sa ne coboram privirile in istoria MMA-ului brazilian, a diferentelor intre scolile de lupta braziliene si, mai ales, a rivalitatilor dintre acestea.

Pentru omul de rand, Brazilia este acea tara tropicala din America de Sud care circumscrie imensa jungla amazoniana, taramul unde fotbalul este ridicat pe piedestal de religie si arta, unde frumusetea si exotismul femeilor senzuale erupe in Carnavalul de la Rio si, nu in ultimul rand, loc al tristelor si mizerabilelor Favelas – periferiile de carton unde violenta este la ea a acasa, iar bandele de copii-piranha colinda flamanzi si drogati strazile precum niste haite nesfarsite de sacali scheletici umani…

Putini stiu totusi ca aici este terenul unde cresc, lupta si se antreneaza zilnic unii dintre cei mai buni luptatori din intreaga lume. Singurii de fapt care au reusit (cel putin in MMA) sa se opuna de pe picior de egalitate ofensivei tavalugului durilor veniti din spatiul ex-sovietic. Dincolo, peste Oceanul Atlantic, intr-o lume la fel de cruda si saraca precum cea din spatele Cortinei de Fier, evolueaza o specie diferita de luptatori care au re-inventat Artele Martiale clasice, adaugad acestor practici razboinice stravechi un plus de eficacitate, duritate si spectaculozitate. Facand o parelela deloc fortata, brazilienii au facut cu Judo-ul japonezilor si cu Muay-Thay-ul thailandezilor exact ceea ce au facut si cu fotbalul inventat de englezi.

Scoala Chute Boxe a aparut parca pentru a contrabalansa scena Vale Tudo-ului brazilian dominata exclusiv de Lutta Libre si Jiu-Jitsu-ul brazilian dezvoltat in sanul familiilor Gracie si Machado. Aceste doua stiluri de lupta erau axate pe proiectarea adversarului, urmata de lupta la sol care se finaliza printr-o strangulare sau cheie articulara. Atuurile lor au spulberat pentru o perioada luptatori rivali veniti din arte martiale si sporturi de lupta bazate pe lovituri precum Karate, Taekwondo, Kung Fu sau Kick Box. Secretul era unul deosebit de simplu: luptatorii proveniti din aceste stiluri nu experimentasera lupta cu un adversar care inchide fulgerator distantele, proiecteaza si lupta la sol. Remediul a venit din partea acestei scoli obscure de Muay Thai care a dezvoltat pana la nivel de arta apararea si contraatacul in fata unui luptator de Jiu Jitsu sau Lupte Libere. In plus, virtuosii pumnilor, genunchilor si picioarelor de la Chute Boxe au mai adaugat un element esential...

Spectaculozitatea! 

Era tocmai ingredientul lipsa in competitile cu reguli minime dominate pana atunci de stilistii luptei corp la corp. Pentru un neinitiat, la fel ca pentru publicul larg privitor, o lupta care se desfasoara la sol (in ciuda eficientei sale) este foarte plictisitoare, lenta, greu de urmarit si cumva anosta. Adaugati aici si faptul ca odata ce combatantii au ajuns la sol, lupta poate dura si 2-3 ore! interval de timp care ar plictisi orice privitor cu exceptia impatimitilor genului.

In plus K.O.-ul din lovituri survine extrem de rar, fiind reusit doar de expertii strategiei GNP (Grond and Pound – metoda prin care luptatorul incaleca pe adversar pentru a-l potopi cu lovituri de pumn si cot pana cand este oprit de arbitru sau provoaca K.O.-ul), in general lupta la sol terminandu-se prin strangulari sau luxari ale membrelor. Chute Boxe a inceput ca o scoala de lupta unde accentul se punea pe studiul unui Muay Thai adaptat pentru Vale Tudo, adica fara manusi sau alte protectii si fara reprize, confrutarea durand in genere pana la abandonul sau K.O.-ul unuia dintre oponenti. In fata asaltului unui luptator de Jiu Jitsu brazilian, stilistii Chute Boxe au trebuit sa modifice pozitia de lupta, inchiderea unghiurilor si distantelor, antrenamentul pentru explozia in lovituri, rezistenta in regim de efort si, mai ales, clinciul si apararea contra proiectarilor, capitole la care practicantii altor stiluri axate pe lovituri prezentau lacune serioase.

Pentru a lupta cu success si a reusi K.O.-ul in fata unui expert al luptei la sol, Chute Boxe a revolutionat cu adevarat lumea MMA in momentul in care acesta era dominata de practicanti de Jiu Jitsu brazilian si Lupte Libere impotriva carora celelalte scoli de lupta, cu exceptia Sambo, nu gasisera solutii. Pe langa plusul de eficienta, au adaugat procedee spectaculoase, uneori riscante, pe care nu le folosise nimeni pana atunci in ringurile si custile de MMA, unde tehnicile si loviturile frumos de privit sunt total ineficiente, luptele cu reguli minime reusind pe acasta cale sa faca diferenta intre ce merge si ce nu merge intr-un conflit real, precum si disparitia “vandammismelor” care au indus in eroare generatii intregi de tineri cazute victime legendelor de cele mai multe ori false si exagerate prezentate in filmele cu arte martiale!

Pe acest teren al adevarului ultim in lupta, Chute Boxe inaugura un stil hibrid, combinatie intre loviturile si tacticile de Muay Thai si elemente din Jiu-Jitsu brazilian. Astfel incat, astazi, scoala Chute Boxe este caracterizata prin luptatori extremi care au dus violenta din ring intr-o noua dimensiune. Se folosesc in principal de lovituri dure de pumn, cot  si picior, dar mai ales clinciul finalizat prin zdrobirea genunchilor adversarului.

Marca scolii este reprezentata, de fapt, printr-o “anatema” a tuturor stilurilor si formatelor de lupta:

• Calcarea si jucatul in picioare a adversarilor cazuti la sol
• Lovirea cu piciorul a capului adversarului cazut la sol

Pana atunci, nimeni nu mai vazuse (daramite facuse) asa ceva intr-o lupta organizata. Nici chiar in formatul permisiv prin definitie al Vale-Tudo-ului brazilian…

Raman de pomina momentele in care stilistii Chute Boxe calcau cu toata puterea pe capetele adversarilor pentru a-i trimite in lumea viselor sau le tratau capetele asemenea unor mingi de fotbal de pe Maracana, sutandu-le cu o forta care parea ca le smulge de pe umeri.

Pionierii violentei organizate 

Scoala Chute Boxe din orasul brazilian Curitiba a fost fondata in anul 1978 de catre “mestre” Rudimar Fedrigo, ajutat de stralucitii antrenori Rafael Cordeiro si mestre Zito. Cei trei au lucrat intens pentru crearea unei noi specii de luptator care sa invinga scolile de Jiu Jitsu brazilian si sa incheie meciurile in mod dinamic si spectaculos. Reteta avea sa aduca multa faima, prestigiu, succes si bani scolii.

Personaj cu o viziune realista si deloc limitata, Rudimar Fedrigo a adaugat din anul 1991 antrenamete specifice Jiu-Jits-ului, atat pentru eficienta stilului, cat mai ales pentru ca elevii sa stie cum sa contracareze un astfel de gladiator modern expert in lupta la sol. Omul ales sa acopere acest gol a fost talentatul instructor de JJB Cristiano Marcelo. In anul 1995, Chute Boxe era deja celebru in Brazilia, fiind considerat cel mai potrivit loc pentru antrenamentele destinate turneelor de Vale Tudo, turnee dominate de produsii scolii din Curitiba: talentatul Jose “Pele” Landi si “neanderthalianul” Wanderlei Silva. De fapt, prestigioasa competitie International Vale Tudo Championsip (IVC) a fost dominata de marca Chute Boxe pana la interzicerea sa, gladiatorii din Curitiba castigand 3 din cele 4 centuri puse in joc. Turneele IVC au constituit o adevarata rampa de lansare pentru toate scolile brazilene precum Chute Boxe, Ruas Vale Tudo, Brazilian Top Team, inainte de asaltul final impotriva UFC si PrideFc.

Dintre toti acestia, stilistii Chute Boxe au stralucit intotdeauna prin adevarate sarabande de pumni, genunchi si picioare cu care isi zapaceau adversarii, precum si prin unele din cele mai eficiente metode de a evita lupta la sol, cu toate ca luptatori de marca, precum Mauricio “Shogun” Rua exceleaza si la acest capitol. Anii de glorie au fost reprezentati de perioada in care Wandrelei Silva si “Shogun” Rua au dominat ani de zile fara drept de apel divizia mijlocie din PrideFc, cel mai presigios turneu MMA, inainte ca acesta promotie sa fie cumparata si falimentata de Dana White, proprietarul rivalei UFC.

Am fi tentati sa credem ca suntem martorii unor luptatori departe de orice forma de sportivitate, a unor vandali moderni care daca nu ar avea turnee de MMA unde sa-si descarce agresivitatea, ar infunda puscariile. Nimic mai fals. Toti luptatorii din Chute Boxe au un comportament exemplar in afara ringului, unde sunt personaje amabile, implicate in acte caritabile. Nici macar rivalitatea cumva traditionala cu scoala Brazilian Top Team nu a depasit ringul sau cusca, i afara competitiilor luptatorii celor doua scoli antrenendu-se deseori impreuna pentru un plus de experienta.

Astazi, cei mai importanti luptatori brazilieni sunt produsi de Chute Boxe sau si-au petrecut stagii de pregatire aici. Cunoscatorilor fenomenului nu le sunt straini gladiatori moderni precum Wanderlei Silva, Anderson Silva, fratii Rua, Fabricio Werdum, Evangelista Santos, Luis Azerendo, Jorge Patino “Macaco” Gabriel Gonzaga (cel care i-a administrat un K.O. de pomina lui Mirko CroCop), Nino “Elvis” Schembri si multi altii. Pregador Luo, cel mai mare cantaret de hip-hop brazilian le-a dedicat acestora un intreg album unde fiecare luptator are un cantec. Albumul “Musica da Guerra” (Muzica de razboi) a devenit in scurt timp un hit in Brazilia.

Capcaunul 

Wanderlei Silva este, cu siguranta, printre cei mai buni luptatori marca Chute Boxe. Denumit simbolic si deloc intamplator “Ucigasul cu securea” sau “Cainele Turbat”, Wanderlei a vrut sa contrazica ce spune horoscopul despre cei nascuti in zodiac Racului (de obicei, sensibili si introvertiti), atunci cand a devenit cel mai brutal luptator din lume.

Fire deosebit de pacifista, iubitor de natura si sporturi acvatice in afara ringului, implicat chiar in programe de ajutorarea copiilor bolnavi si saraci din Favelas, Wanderlei trece printr-o transformare de 180 de grade atunci cand intra in ring. Fizionimia sa neanderthaliana se transforma si mai mult capatand trasaturile unui capcaun insetat de sange. Topaie sadic in coltul sau de ring rotindu-si amenintator incheieturile mainilor, fixand cu privirea nefericita prada. Fluierul arbitrului este pentru el precum un clopotel care transmite unui tigru semnalul de atac. Fara a pune prea mult accent pe tactica, acest luptator sanguinar se napusteste asupra adversarului, tocandu-l literalmante. Tactica sa a dat rezultate, capcaunul detinand centura categoriei mijlocii din PrideFc timp de peste 5 ani.

Victimele sale au fost luptatori celebri si dificil de invins. Kazushi Sakuraba, senzatia japoneza care a invins fara drept de apel nu mai putin de 3 din cei mai buni luptatori Gracie, a fost mutilata de un Wanderlei scapat parca de la spitalul de nebuni in toate meciurile avute intre cei doi. Quinton “Rampage” Jackson a fost transportat la spital dupa ambele confruntari avute cu Wanderlei, capul sau fiind zdrobit de genunchii brazilianului. “Va promit violenta” spunea Wanderlei inaintea fieecarei aparitii in arena. Doar ca brazilianul oferea mai mult decat atat…

Hegemonia sa s-a sfarsit odata cu apusul erei PrideFc, nereusind sa faca tranzitia la regulile mai restrictive din UFC, care interzic lovirea adversarului din clinci sau loviturile in capul adversarului, atunci cand acesta se afla la sol. Adica tocmai apanajul Chute Boxe… Lipsit de armele sale Wanderlei nu a facut fata la nivel satisfacator meciurilor din UFC-ul America, facadu-i pe fanii circuitului PrideFc sa mai regrete inca o data disparitia indragitului turneu pe langa care UFC nu pare decat o copie nereusita in stil american a fostului turneu gigant din Japonia.

Fratii Ninja si Shogun 

Povestea lor se poate rezuma la o singura fraza: “Ce nu face Ninja, face Shogunul”. Cu toate acestea Murilo “Ninja” Rua (foto, jos), nu a fost cu mult mai prejios Shogunului Mauricio, fratele sau mai mic. “Ninja” a administrat la randul sau infrangeri dureroase unor luptatori valorosi precum Mario Sperry, Akira Shoji sau Alexander Otsuka. Fratele sau, poreclit Shogunul, a fost cu siguranta cel mai bun produs al Chute Boxe, unii specialisti in MMA declarand ca acesta este, de fapt, cel mai bun luptator din lume la categoria sa.

Mauricio Rua - Shogunul a fost un talent nativ in arta luptei. Fiu al unei familii de inotatori profesionisti, mezinul Rua a fost atras de artele martiale din frageda pruncie, la fel ca fratele sau, de altfel. A inceput de mic copil sa deprinda tainele Muay Thai-ului si ale Jiu Jitsu-lui brazilian, pentru ca, spre maturitate, sa duca aceste arte pe culmile perfectiunii. Stilul sau este cu siguranta cea mai spectaculoasa modalitate de lupta a oricarui luptator din MMA-ul actual. Este cel mai mare specialist al zdrobirii capului adversarului cazut la sol, are tehnici de picior si pumn extrem de puternice, fiind violent si cerebral in acelasi timp -  o calitatea foarte rara intre luptatori. Putini adversari au scapat clinciului sau finalizat prin tocarea capului si coastelor adversarului cu genunchii si finalizat prin aducerea la sol a ghinionistului al carui cap devine instantaneu minge de fotbal…

Astfel Shogunul a cucerit titlul suprem in editia din 2005 a turneului PrideFc. In acea noapte de pomina si-a masacrat adversarii smulgand zambete de admiratie pana si de pe fata de gheata a lui Fedor – cel mai bun luptator al planetei. 

Prin pumnii, genunchii si suturile sale au trecut unii din cei mai valorosi luptatori din lume, incluzand aici colegul sau de club Evangelista “ Cyborg” Santos, Akira Shoji, Akihiro Gono, Quinton “Rampage” Jackson, caruia i-a fracturat aproape toate coastele cu lovituri de genunchi, redutabilul Alistair Overeem, caruia i-a dat somn fara program in doua intalniri separate, expertul JJB Antonio Rogerio Nogueira, Ricardo Arona sucombat si el inainte de limita. Mark Coleman si-a luat si el bataie in meciul revansa, pentru ca teribilul Kevin Randleman (provenit din lupte libere) sa fie invins cu o arma din arsenalul luptelor corp la corp, Shogunul aplicandu-i o cheie de picior care l-a facut sa abandoneze de durere. Legenda MMA-ului american, Chuck Lidell, primeste de la Shogun un pumn care pune sfarsit confruntarii inca din prima repriza.

In prezent, toti ochii pasionatilor sunt atintiti spre seara de 24 octombrie 2009, moment in care Shogunul il va infrunta pe cel mai bun luptator UFC al categoriei mijlocii, brazilianul Lyoto Machida, un stilist provenit initial din karate Shotokan. Machida este neinvins, avand 15 victorii din tot atatea meciuri disputate. Este considerat cel mai bun luptator din lume la categoria sa alaturi de “Paianjenul” Anderson Silva, un alt produs Chute Boxe.

Va reusi Shogunul sa-l masacreze pe Machida, tinand cont ca regulamentul UFC interzice calcarea in picioare a adversarului cazut la sol? Este o intrebare al carui raspuns il asteapta cu nerabdare toti impatimitii fenomenului MMA.

CITESTE SI:

• Ce este, de fapt, K-1?
• Fedor cel de fier
• Bruce Lee - Legenda Micului Dragon