De la gestul discobolului la Kangaroo Start

Fosbury Flop Cea mai controversata inovatie a fost aceea a saritorului in inaltime Richard Douglas Fosbury, nascut in Oregon. Pana la Jocurile Olimpice de la Mexico City, din 1968, principala tehnica folosita la saritura in inaltime era cea ventrala, pe care Fosbury o practicase pana atunci cu rezultate mediocre. In Mexico City, insa, el a sarit dorsal si a trecut peste stacheta ridicata la 2,24 metri, batand astfel recordul mondial si castigand medalia de aur.

Publicul stadionului din Mexico City a fost absolut fascinat de saritura si toata lumea a strigat „Olé!“ Inovatia a revolutionat cu adevarat aceasta disci­pli­na sportiva. Intre 1968 si 1993, saritura dorsala Fosbury (Fosbury Flop) a dus la o crestere a performantelor in domeniu cu 17 centimetri. Pana in 1980, 13 din 16 finalisti olimpici foloseau deja Fosbury Flop. In prezent se sare exclusiv in stilul Fosbury – aceasta tehnica prezinta si avantajul de a fi mai usor de invatat. Cu toate acestea, unii specialisti considera ca, daca sportivii ar fi perse­ve­rat in folosirea sariturii ventrale, rezulta­te­le ar fi fost pana la urma superioare celor datorate sariturii lui Fosbury.

Aruncarea greutatii prin rotire In 1952, aruncatorul de greutati american Parry O’Brien, nascut in 1932 in California, a introdus tehnica lansarii prin rotire. Pana atunci, atletii aruncau greutatile fara elan, sau dupa o scurta alergare. Inovatia lui Parry O’Brien se bazeaza pe un principiu mecanic: cu cat parcursul dinaintea aruncarii este mai lung, cu atat greutatea este lansata cu mai multa forta. Americanul a castigat medalia de aur atat la Jocurile Olimpice din 1952, cat si la cele din 1956.

Tehnica aruncarii prin rotire a creat o adevarata scoala. Inovatii periculoase si interzise Inainte de Jocurile de la Melbourne, din 1956, spaniolul Salcedo s-a antrenat la aruncarea sulitei folosind gestul Dis­co­­bolului, adica miscarea de rotire. Teh­nica s-a dovedit insa prea periculoasa pentru spectatorii aflati in primele ran­duri ale tribunelor si a fost interzisa. O alta inovatie periculoasa ii apartine inotatorului David Bercoff, care a stabilit recordul mondial la 100 metri spate in 1988. Pe primii 35 de metri ai cursei, tehnica se baza pe faimosul sau Underwater Dolphin. Underwater Dolphin este plonjonul in apnee – oprirea respiratiei –, cu bratele inainte si picioarele batand in fluture.

Tehnica s-a dovedit a fi foarte performanta, dar, trei ani mai tarziu, Federatia Internationala de Natatie a interzis acest stil, deoarece intrecerile de inot riscau sa se transfor­me in concursuri de apnee – extrem de periculoase pentru organism. Inventatoarele perfectiunii Evolutia desavarsita a gimnastelor romance a devenit un cliseu in lumea sporturilor. De la Nadia Comaneci pana la Andreea Raducan, gimnastica de la noi a inregistrat continuu succese, gratie perfectiunii elementelor folosite, frumu­se­tii si fluentei lor. Exista site-uri pe internet care vorbesc despre erotismul acestei discipline sportive. Poate erotism este prea mult spus. In orice caz, performantele admirabile ale gimnaste­lor noastre trezesc gustul pentru frumos. Din pacate, in tari precum Japonia, aceste adevarate artiste sunt percepute mai degraba ca sex-simboluri.

Foto: Guliver, Photoland, Keystone, Reuters, Mediafax