O analiză aduce o veste bună pentru exploratorii de viaţă extraterestră. Un nou tip de planetă poate susţine viaţa

Comunitatea ştiinţifică a plecat de la premiza că planetele acoperite de un ocean adânc nu pot susţine ciclicitatea mineralelor şi gazelor care ţin climatul stabil pe Terra, astfel că acestea nu ar fi prielnice pentru apariţia vieţii. Totuşi, noul studiu publicat pe 30 august în The Astrophysical Journal a arătat că planetele oceanice ar rămâne în spectrul susţinerii vieţii o perioadă mai îndelungată decât se credea înainte. Autorii şi-au bazat descoperirea pe mai mult de o mie de simulări, scrie Phys.

„Acesta contrazice ideea conform căreia este nevoie de o clonă a Pământului – o planetă cu uscat şi cu oceane puţin adânci”, a precizat Edwin Kite, profesor asistent de ştiinţe geofizice la Universitatea Chicago şi autorul principal al studiului.

• Mitul copilului singur la părinți: De ce prejudecățile despre egoism sunt false?
• Știința explică de ce, indiferent cât ai mâncat, mai ai loc și pentru desert

Întrucât viaţa are nevoie de perioade lungi pentru a evolua şi pentru că lumina şi căldura pe planete se pot schimba pe măsură ce stelele îmbătrânesc, savanţii caută planete care au atât apă cât şi ceva care să le ţină climatul stabil pe o perioadă îndelungată. Cadrul teoretic este reprezentat desigur de Terra şi de modul în care climatul rămâne stabil. La o scară cronologică mare, planeta noastră se răceşte singură prin absorbirea gazelor cu efect de seră în minerale şi se încălzeşte prin eliberarea acestora cu ajutorul vulcanilor.

Acest model nu poate fi folosit la planetele acoperite în totalitate de apă, aceasta acoperind crusta şi suprimând vulcanii.

„Se pare că există un mod de a menţine o planetă locuibilă pe termen lung fără ciclicitatea geochimică pe care o vedem pe Pământ”

Aşadar, Kate, împreună cu coautorul Eric Ford, au dorit să vadă dacă mai există o cale de echilibrare a climatului. Au pus bazele unei simulări cu mii de planete generate la întâmplare şi au urmărit evoluţia climatelor în miliarde de ani.

„Surpriza a fost că multe dintre ele erau stabile pentru mai mult de un miliard de ani”, a precizat Kite.

Aceste planete selectate (circa 10% din total) se aflau şi la distanţa optimă faţă de stea. S-a întâmplat să aibă şi cantitatea optimă de carbon, neavând multe minerale şi elemente din crustă, dizolvate în ocean, care să absoarbă carbonul din atmosferă. Au suficientă apă de la început şi recirculă carbonul doar între atmosferă şi ocean, care, în anumite concentraţii, este suficient pentru a menţine climatul stabil.

„Speranţa de viaţă a unei planete este practic dependentă de dioxidul de carbon şi de modul în care este împărţit între ocean, atmosferă şi roci în primii ani. Se pare că există un mod de a menţine o planetă locuibilă pe termen lung fără ciclicitatea geochimică pe care o vedem pe Pământ”.

Simulările au plecat de la premiza că stelele sunt ca ale noastre, dar rezultatele sunt optimiste şi pentru piticele roşii. Planetele din astfel de sisteme sunt candidaţi promiţători pentru viaţă pentru că aceste stele devin mai strălucitoare într-un ritm mai lent decât Soarele – oferind vieţii un timp mai îndelungat pentru a apărea.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

În urmă cu 250 milioane de ani, 80% din viaţa de pe Pământ dispărea. Acum cercetătorii au descoperit cauza

”Suntem singuri în univers?” Cercetătorii au descoperit un grup de planete pe care viaţa se poate forma

121 de planete gigantice pot avea luni cu medii primitoare pentru viaţă

NASA a anunţat o descoperire importantă pentru găsirea vieţii extraterestre pe Marte