Persoanele care au un scop în viaţă prezintă un risc mai scăzut de deces

Un grup de cercetători de la Universitatea din Michigan care a anlizat datele a  aproximativ 7.000 de oameni, cu vârsta de peste 50 de ani, care au fost supuşi unor testări psihologice de-a lungul mai multor ani, a ajuns la concluzia că poate fi stabilită o legătură între lipsa unor planuri de viitor şi mortalitatea timpurie, notează Live Science.

Participanţii la acest studiu au completat o serie de testări psihologice. Rezultatele acestor testări au fost ulterior comparate, de către cercetători, cu rata mortalităţii participanţilor. În decursul studiului, din cei 7.000 de participanţi au murit 776 de-a lungul timpului.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Cei care au fost clasificaţi ca neavând un scop bine definit în viaţă au prezentat o tendinţă aproape dublă de deces în perioada în care au fost urmăriţi faţă de candidaţii car au arătat dorinţa de a urma anumite planuri de viaţă.

Această corelaţie între riscul de moarte prematură şi absenţa unui ţel în viaţă s-a menţinut şi în momentul în care echipa de cercetători a luat în calcul factori precum depresia. Aceasta având potenţialul de a contribui la riscul de deces al unei persoane.

„Aparent nu există nicun dezavantaj în ceea ce priveşte stabilirea unui scop în viaţă, din contră, cercetările sugerează că ar putea exista unele beneficii”, explică Aliya Alimujiang, autoarea principală a studiului şi doctorandă în cadrul Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii din Michigan. „Cercetări anterioare au sugerat că implicarea în acţiuni de voluntariat şi practicarea meditaţiei au, de asemenena, un impact pozitiv asupra speranţei de viaţă şi a stării de bine”, a mai adăugat aceasta.

Conform studiului, există mai multe cauze pentru acestă corelaţie între riscul de deces prematur şi faptul că un individ are sau nu un scop în viaţă. Astfel, una dintre cele mai plauzibile teorii face trimitere la faptul că acei indivizi care au un scop în viaţă, prezintă de asemenea, şi un nivel ridicat de cortizol. Acesta mai este cunoscut şi ca „hormonul stresului”, prezenţa lui în corp fiind corelată cu unele probleme de sănătate.

Una din criticile pe care acest studiu le primeşte are legătură cu alegerea participanţilor şi interpretarea testelor pshihologice pe care aceştia le-au dat. Astfel, unii experţi sunt de părere că cercetătorii care au derulat acest studiu nu au luat în calcul faptul că unii dintre participanţi se confruntau cu boli cronice, fapt care ar putea conduce spre lipsa unui ţel în viaţă.

Citeşte şi: