Astronomii au surprins formarea unei planete lângă cea mai tânără stea din ”vecinătatea” noastră cosmică

Telescopul ALMA, Atacama Large Millimeter/submillimeter Array, a identificat o concentraţie neobişnuită de praf în norul de praf care orbitează steaua TW Hydrae din constelaţia Hidra, o stea tânără care se află la 194 ani lumină depărtare de Terra, notează Phys.com.

Astronomii de la Observatorul Astronomic Naţional al Japoniei, care au interpretat datele oferite telescopul ALMA, sunt de părere că aceasta ar putea fi prima dată când locul excat în care poate fi observat modul în care materialele răcite se adună pentru a forma nucleul unei vitoare planete.

• Genomul celui mai vechi virus ARN uman a fost reconstruit din țesut pulmonar vechi de 250…
• De ce banda de scotch scoate un sunet asemănător cu scârțâitul?

Takashi Tsukagoshi, de la Observatorul Astronomic Naţional al Japoniei, autorul principal al studiului despre evoluţiile norului de praf din jurul TW Hydrae, a declarat: „Adevărata natură a acelei mase de praf cosmic este încă neclară”. El mai adaugă: „Ar putea fi un disc care hrăneşte o nouă planetă asemănătoare planetei Neptun. Sau ar putea fi gazul care să învârte şi agită particulele de praf”.

Particulele de praf şi gazele răcite ridică o provocare pentru astronomi, identificarea acestora în lumina stelelor în jurul cărora gravitează fiind foarte dificilă. Din fericire pentru oamenii de ştiinţă, acestea emit unde radio care pot interpretate şi analizate.

Identificarea anomaliei din discul de praf al TW Hydrae ca fiind o planetă în formare este mai degrabă o speculaţie. Modelele teoretice sugerează că acestea nu pot reprezenta un fenomen singular, ca în cazul studiat, marcând formarea miezurilor a mai multor planete. Totuşi, astronomii au declarat că rămân deschişi la toate interpretările şi aleg să mai colecteze date cu ajutorul celor mai performante instrumente de observaţie pentru a stabili exact natura fenomenului observat.

Studiul astronomilor japonezi a fost publicat în ediţia din iunie a Astrophysical Journal Letters.

Citeşte şi: