Creierul uman se ”reorganizează” în urma unor traume corporale

Cercetătorii au identificat dovezi ale neuroplasticităţii, capacitatea căilor neuronale de a se reorganiza, în cazul fiinţelor umane. Studii anterioare au prezentat dovezi ale acestui fenomen în cazul animalelor, dar acest studiu recent este primul care tratează acest subiect în cazul oamenilor, notează Medicalxpress.

În cadrul unui studiu, în care au participat 48 de paersoane, dintre care 19 au trecut prin amputarea unui braţ, oamenii de ştiinţă au vrut să identifice modul în care căile neuronale se organizează. Astfel, cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (fRMN), cercetătorii au putut identifica modul în care zonele din creier dedicate braţului amputat au fost „reorganizate” astfel încât să fie folosite pentru controlul braţului rămas.

• De ce avem dinți sensibili? Peștii antici ar putea oferi răspunsul!
• Cuplurile care se îmbrățișează la culcare sunt mai puțin stresate și se simt mai în siguranță

„Când o persoană atinge ceva cu mâna dreaptă, o > specifică în partea stângă a creierului se aprinde „, a spus Scott Frey, expert în neuroştiinţe. „Reacţia opusă se întâmplă cu mâna stângă. Dar când cineva pierde o mână, am găsit că ambele zone din creier, pentru mâna stânga şi dreapta, devin dedicate mâinii sănătoase rămase. Acesta este un exemplu izbitor de reorganizare funcţională sau plasticitate a creierului uman”, mai adaugă acesta.

„Ne putem gândi la zonele creierului care procesează senzaţiile din corpul nostru ca fiind organizate într-un mod asemănător unei hărţi, cu teritorii separate dedicate regiunilor specifice ale corpului, cum ar fi mâinile, faţa sau picioarele”, a explicat dr. Frey. Atunci când unei persoane îi este amputat un braţ sau suferă de o leziune a măduvei spinării, creierul reorganizează această „hartă” şi modul în care senzaţiile sunt procesate. De exemplu, în cazul pierderii unei mâini, zona din creier dedicată procesării impulsurilor venite de la aceasta ajunge să fie preluată de către funcţiile cerebrale care folosesc regiunile învecinate.

Dr. Frey explică faptul că această formă de neuroplasticitate poate avea loc între regiuni apropiate din creier, dar şi în cazul unor regiuni aflate la distanţe mai mari, în cele două emisfere cerebrale.

Studiile viitoare vor trebui să exploreze modul în care neuroplasticitatea afectează senzaţiile pe care o persoană le percepe. De asemenea, o mai bună înţelegerea a modului de funcţionare a reţelelor neuronale oferă perspectiva dezvolatării unor proteze mai bune, care ar putea oferi senzaţia de atingere.

Studiul a fost publicat în jurnalul NeuroImage.

Citeşte şi: