Incendii devastatoare au cuprins Antarctica în urmă cu 75 de milioane de ani

Incendii de vegetație devastatoare au cuprins Antarctica în urmă cu 75 de milioane de ani, pe vremea când dinozaurii încă mai străbăteau Pământul, arată un nou studiu.

În timpul perioadei Cretacicul Târziu (în urmă cu 100 și 66 milioane de ani), una dintre cele mai calde perioade de pe Terra, Insula James Ross din Antarctica găzduia o pădure temperată de conifere, ferigi și plante cu flori cunoscute drept angiosperme, precum și numeroși dinozauri.

• Test de cultură generală. Care este diferența dintre antropologie și sociologie?
• Ce s-a întâmplat după ce un agent de Inteligență Artificială a halucinat și a invitat mai…

Însă, nu era chiar un paradis total. Incendii antice au făcut scrum părți din acele păduri, lăsând în urmă rămășițe de cărbune pe care oamenii de știință le-au descoperit și le-au studiat.

„Astfel de episoade erau mai comune decât s-a crezut inițial”

„Această descoperire extinde cunoștințele noastre despre apariția incendiilor de vegetație din Cretacic, arătând că astfel de episoade erau mai comune decât s-a crezut inițial”, a explicat Flaviana Jorge de Lima, autor coordonator al studiului și paleobiolog la Universitatea Federală Pernambuco din Brazilia.

Descoperirea reprezintă prima dovadă cunoscută a unui incendiu de vegetație pe Insula James Ross, care face parte din Peninsula Antarctică aflată acum sub America de Sud.

O echipă internațională de cercetători a analizat fosile colectate între 2015 și 2016 în regiunea de nord-est a insulei. Aceste fosile conțineau fragmente de plante care arătau ca reziduuri de cărbune, fiind deteriorate de trecerea timpului.

Incendiile de vegetație intense, frecvente și răspândite în timpul Cretacicului Târziu

Fragmentele de cărbune erau mici, însă imaginile obținut cu microscopul le-a dezvăluit identitatea. Aceste fosile sunt cel mai probabil gimnosperme arse, posibil dintr-o familie botanică de conifere numită Araucariaceae.

Incendii de vegetație intense au fost frecvente și răspândite în timpul Cretacicului Târziu, deși mare parte din dovezi sunt găsite în emisfera nordică, foarte puține cazuri fiind documentate în emisfera sudică, potrivit Science Alert.

În timpul Cretacicului Târziu, supercontinentul Gondwana se schimba, lăsând în urmă regiuni precum Antarctica mult mai izolate. Această regiune fără gheață avea o sumedenie de surse de ardere, inclusiv descărcări electrice, mingi de foc de la meteori și activitate vulcanică, precum și o vegetație inflamabilă și niveluri ridicate de oxigen.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cocluziile NASA: „Lipiciul” înghețat poate controla ritmul de rupere a raftului de gheață din Antarctica

A fost înregistrată cea mai rece iarnă din Antarctica. Câte grade au fost

Gaura din stratul de ozon, neobișnuit de mare anul acesta. Mai mare decât Antarctica

O coliziune masivă, evitată în ultima clipă în Antarctica. Cercetătorii monitorizează cu atenție situația