Test de cultură generală. Care este diferența dintre sociopat și psihopat?

Termenii de „psihopat” și „sociopat” sunt adesea folosiți în mod interschimbabil în vorbirea obișnuită pentru a descrie o persoană care este predispusă patologic la comportamente criminale sau violente și care nu are nicio atenție față de sentimentele sau interesele altora și nici vreun sentiment de remuşcare sau vinovăție pentru crimele sale. Dar care este diferența dintre sociopat și psihopat?

Deși termenii sunt folosiți și în literatura științifică (inclusiv în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, sau DSM), ei nu sunt clar definiți acolo.

• Test de cultură generală. De ce unii fermieri hrănesc vacile cu magneți?
• O nouă planetă din sistemul Kepler-51 a fost descoperită cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb

Profesioniștii în sănătate mintală preferă în schimb să înțeleagă atât psihopatia, cât și sociopatia ca tipuri de tulburare de personalitate antisocială, fiecare afecțiune distingându-se prin câteva trăsături caracteristice, dar ambele având multe caracteristici în comun.

Care este diferența dintre sociopat și psihopat?

Atât psihopatia, cât și sociopatia, prin urmare, sunt caracterizate printr-un model constant de nerespectare și încălcare a drepturilor celorlalți, așa cum se manifestă prin trei sau mai multe dintre următoarele comportamente obișnuite sau continue: (1) încălcări grave ale legilor penale; (2) înșelăciune pentru câștig sau plăcere personală, inclusiv minciună, escrocherie sau înșelăciune; (3) impulsivitatea sau eșecul de a planifica dinainte; (4) iritabilitate și agresivitate rezultând adesea în atacuri fizice; (5) nesocotirea nesăbuită a siguranței proprii sau a altora; (6) neîndeplinirea unor responsabilități importante ale adulților, inclusiv îndatoririle legate de locul de muncă și de familie și obligațiile financiare; și (7) lipsa de remușcări semnificative sau lipsa sentimentului de vinovăție, până la o deplină indiferență, cu privire la vătămarea gravă sau suferința pe care acțiunile cuiva le provoacă altor persoane.

Alte caracteristici asociate cu tulburarea de personalitate antisocială sunt o lipsă pronunțată de empatie; o tendință de a fi disprețuitor față de drepturile, interesele sau sentimentele celorlalți; și o autoevaluare excesiv de ridicată, adică aroganță sau îngâmfare.

Psihologii și psihiatrii subliniază că tulburarea nu poate fi diagnosticată corect la copii, deoarece este prin definiție o afecțiune care persistă timp de mai mulți ani și pentru că personalitățile copiilor sunt în continuă evoluție.

Cu toate acestea, adulții care au dezvoltat această tulburare au prezentat de obicei ceea ce se numește tulburare de conduită în copilărie, caracterizată în general prin comportament agresiv față de oameni sau animale, distrugerea proprietății, înșelăciune sau furt și încălcări grave ale legilor penale sau ale altor norme, conform Britannica.

Caracteristicile celor două tulburări

Printre persoanele care prezintă tulburare de personalitate antisocială, cei numiți psihopați se disting printr-o incapacitate aproape completă de a forma atașamente emoționale autentice față de ceilalți; o tendință compensatoare de a forma relații artificiale și superficiale, pe care psihopatul le exploatează sau le manipulează în mod cinic pentru propriul beneficiu; o capacitate surprinzătoare de a părea simplist și chiar fermecător pentru ceilalți; unii psihopați au capacitatea de a menține aspectul unei vieți normale de muncă și de familie; și tendința de a planifica cu atenție activitățile criminale pentru a evita detectarea.

Diferența dintre sociopat și psihopat, în schimb, este că sociopații sunt în general capabili să dezvolte un atașament strâns față de unul sau mai mulți indivizi sau grupuri, deși în general au dificultăți severe în formarea de relații. Sociopatii sunt, de asemenea, de obicei incapabili de orice seamănă chiar de departe cu o viață normală de muncă sau de familie și, în comparație cu psihopații, sunt excepțional de impulsivi și inconsistenți și mai predispuși la furie sau la izbucniri violente. În consecință, activitățile lor criminale tind să fie mai degrabă instantanee decât premeditate cu atenție.

Factorii implicați

Deși atât factorii biologici, cât și cei de mediu au un rol în dezvoltarea psihopatiei și a sociopatiei, acordul general este că psihopatia este în principal o afecțiune genetică sau moștenită, în special legată de subdezvoltarea părților creierului responsabile de reglarea emoțională și de controlul impulsurilor.

Cele mai importante cauze ale sociopatiei, dimpotrivă, se află în abuzul fizic sau emoțional sau traumele severe experimentate în timpul copilăriei. Pentru a simplifica explicația: psihopații SE NASC așa, în timp ce unii oameni DEVIN sociopați.

Care este diferența dintre sociopat și psihopat față de narcisiști?

Atât psihopatia, cât și sociopatia, precum și tulburarea de personalitate antisocială în general, au trăsături în comun cu tulburarea de personalitate narcisică, afecțiune manifestată de persoanele numite în mod obișnuit narcisiști.

La fel ca persoanele cu tulburare de personalitate antisocială, narcisiștii, în general, nu au empatie și au tendința de a avea păreri nerealist de bune despre ei înșiși și, la fel ca psihopații, narcisiștii tind să formeze relații superficiale, să-i exploateze și să-i manipuleze pe ceilalți și să fie superficiali și fermecători.

Spre deosebire de multe persoane cu tulburare de personalitate antisocială, totuși, narcisiștii nu sunt, în general, impulsivi, agresivi sau înșelători în mod obișnuit. Aceștia nu prezintă în mod caracteristic nici tulburări de conduită în copilărie sau comportament criminal la vârsta adultă. De asemenea, narcisiștii manifestă în mod caracteristic o nevoie imperioasă de admirație, stimă sau invidie a celorlalți, o trăsătură care nu este afișată de persoanele cu tulburare de personalitate antisocială.

Vă recomandăm să citiți și:

Creșterea temperaturilor afectează fetușii, potrivit unui nou studiu

Test de cultură generală. Cum se numește stratul exterior al pielii?

Iată cum ne ajută cititul să ne păstrăm memoria pe măsură ce îmbătrânim

Stresul pandemic duce la îmbătrânirea prematură a creierului tinerilor