Oamenii care suferă de sindromul Anton nu știu că sunt orbi

Persoanele care suferă de sindromul Anton nu pot vedea deloc, dar vor face tot posibilul să-ți dovedească contrariul.

În cazuri rare de accident vascular cerebral și leziuni ale creierului, pacienții își pot pierde complet vederea. Deoarece pacienții sunt dezorientați și inconștienți de ceea ce s-a întâmplat, clinicienilor le poate lua câteva zile înainte să stabilească că persoana și-a pierdut vederea.

• A fost făcută prima radiografie din lume cu un singur atom
• Substanțele toxice din microplastice pot fi absorbite prin piele, arată un studiu

Dar dacă pacientul însuși nu știe că este orb? În circumstanțe extrem de rare, o persoană care nu poate vedea deloc va crede cu tărie, adesea până la furie, că poate vedea perfect. Existând doar 28 de cazuri înregistrate în istorie, acești oameni au fost diagnosticați cu sindromul Anton.

Ce este sindromul Anton?

Sindromul, cunoscut și sub numele de orbirea lui Anton sau anosognozie vizuală, poartă numele neurologului Gabriel Anton și descrie o persoană cu orbire corticală (orbire cauzată de leziunile regiunii vizuale a creierului), dar care descrie imagini care o fac să creadă că nu și-a pierdut vederea.

Aceste persoane vor pretinde ferm că nu sunt oarbe și pot vedea bine și vor respinge orice dovadă care afirmă contrariul. Astfel de pacienți se confruntă adesea cu o confuzie mentală gravă și vor încerca să-și inducă în eroare îngrijitorii încercând fapte greu de realizat pentru o persoană nevăzătoare, de multe ori împiedicându-se de obiecte sau încercând să treacă prin uși închise.

Medicii și asistentele pot începe să bănuiască că aceste persoane nu pot vedea, dar a-i ajuta să treacă prin simptome poate fi extrem de dificil și supărător.Tulburarea este mai comună la pacienții vârstnici cu leziuni cerebrale, complicând și mai mult diagnosticul și gestionarea, deși a fost raportată și la un copil în vârstă de 6 ani.

Când a fost descoperit sindromul?

Sindromul Anton a fost descris clinic pentru prima dată de Gabriel Anton când a observat o lăptăreasă în vârstă de 69 de ani, care avea leziuni la ambii lobi temporali, și era atât surdă, cât și oarbă.

Cu toate acestea, cazurile care ar putea fi calificate drept sindrom Anton au fost documentate încă din epoca romană, când o femeie numită Harpaste a devenit oarbă, dar credea cu fermitate că nu era. Ea a avut însoțitori care rearanjau în mod constant camera deoarece era „prea întunecoasă”, iar întreaga încercare a fost descrisă în Scrisorile morale ale lui Seneca către Lucilius, în anul 63 e.n., potrivit IFL Science.

Tratamentul se concentrează pe cauza orbirii, care în cazul pacienților cu AVC este extrem de limitată. În unele cazuri, scleroza multiplă (SM) a dus la acest sindrom, iar medicamentele care atenuează SM au ajutat un pacient.

Vă recomandăm să citiți și:

Femeile pot mirosi bărbații singuri și pe cei însurați, la propriu

Cercetătorii au descoperit secretul care îi face pe oameni să renunțe la alcool

Ce se întâmplă cu organismul nostru dacă nu facem sport de sărbători?

Oamenii dorm cel mai puțin între vârstele de 30 și 50 de ani