Test de cultură generală. Ce se află în spațiul dintre stele?

„Mediul interstelar” este exact ceea ce pare a fi: materia care există în spațiul dintre stele. Definiția corectă este „materia care există în spațiul dintre sistemele stelare dintr-o galaxie”.

Adesea ne gândim la spațiu ca fiind „gol”, dar în realitate acesta este plin de materie. Astronomii detectează în mod regulat gaze și praf care plutesc printre stele și există raze cosmice care trec pe acolo în drumul lor de la sursele lor (adesea în exploziile de supernove).

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

În apropierea stelelor, mediul interstelar este influențat de câmpul magnetic și de vânturile stelare și, bineînțeles, de moartea stelelor.

Un spațiu gol?

Cele mai goale părți ale mediului interstelar (sau ISM) sunt reci și subțiri. În unele regiuni, elementele există doar sub formă moleculară și nu atât de multe molecule pe centimetru pătrat precum cele pe care le-ai găsi în regiunile mai groase.

Cele mai abundente elemente din ISM sunt hidrogenul și heliul. Acestea reprezintă aproximativ 98% din masa ISM. Restul „lucrurilor” care se găsesc acolo sunt alcătuite din elemente mai grele decât hidrogenul și heliul, scrie ThoughtCo.

Aceasta include toate materialele precum calciul, oxigenul, azotul, carbonul și celelalte ,,metale” (ceea ce astronomii numesc elementele din spatele hidrogenului și heliului).

De unde provine materialul din mediul interstelar?

Hidrogenul și heliul și unele cantități mici de litiu au fost create în Big Bang, evenimentul de formare a Universului și materia stelelor.

Restul elementelor au fost gătite în interiorul stelelor sau create în exploziile unor supernove. Tot acest material se împrăștie în spațiu, formând nori de gaz și praf numiți nebuloase. Acești nori sunt în mod diferit încălziți de stelele din apropiere, măturați în unde de șoc de exploziile stelare din apropiere și sfâșiați sau distruși de stelele nou-născute. Ei sunt străbătuți de câmpuri magnetice slabe, iar în anumite locuri, ISM poate fi destul de turbulent.

Stelele se nasc în norii de gaz și praf, iar acestea ,,mănâncă” materialul din cuiburile lor de naștere stelară. Ele își trăiesc apoi viața, iar când mor, trimit materialele pe care le-au ,,gătit” în spațiu pentru a îmbogăți și mai mult ISM. Așadar, stelele sunt contribuitorii majori la ,,materia” din ISM.

Unde începe mediul interstelar?

În Sistemul nostru Solar, planetele orbitează în ceea ce se numește „mediul interplanetar”, care la rândul său este definit de amploarea vântului solar (fluxul de particule energetice și magnetizate care curge dinspre Soare). „Marginea” în care vântul solar se oprește se numește „heliopauză”, iar dincolo de aceasta începe mediul interstelar.

Astronomii au bănuit existența ISM cu mult înainte de a ajunge să o studieze cu instrumente moderne. Studiul serios al ISM a început în anii 1900 și, pe măsură ce astronomii și-au perfecționat telescoapele și instrumentele, au putut afla mai multe despre elementele care există acolo.

Studiile moderne le permit acestora să folosească stelele îndepărtate pentru a cerceta ISM, studiind lumina stelară în timp ce trece prin norii interstelari de gaz și praf. Acest lucru nu este prea diferit de utilizarea luminii de la quasarii îndepărtați pentru a cerceta structura altor galaxii. În acest fel, ei și-au dat seama că Sistemul nostru Solar călătorește printr-o regiune a spațiului numită ,,Norul Interstelar Local”, care se întinde pe o distanță de aproximativ 30 de ani lumină. Pe măsură ce studiază acest nor folosind lumina provenită de la stelele din afara norului, astronomii află mai multe despre structurile din ISM, atât în vecinătatea noastră, cât și dincolo de ea.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Stelele pot înghiți planete, iar mai apoi le pot „scuipa”, arată noi cercetări

O cometă se apropie cu repeziciune de Pământ și va străluci mai puternic decât stelele

Oamenii de știință au surprins formarea stelelor într-un nor vast de gaz și praf

O gaură neagră „fugară” a lăsat în urma sa o dâră de stele nou-născute