Unul dintre cei mai înalți vulcani de pe Marte ascunde prăpăstii și fisuri uimitoare

Marte are unii dintre cei mai impresionanți vulcani din Sistemul Solar. Sonda Mars Express de la Agenția Spațială Europeană (ESA) a surprins acum fisurile celui de-al doilea cel mai înalt vulcan al planetei, cunoscut drept Ascraeus Mons.

Noile imagini surprind observații realizate de camera stereo de înaltă rezoluție (HRSC) a sondei Mars Express.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii ar fi descoperit o „superkilonovă”
• Praful stelar nu a ajuns în Sistemul Solar așa cum se credea până acum

Ascraeus Mons este cel mai nordic și cel mai înalt dintre cei trei vulcani proeminenți care se găsesc în regiunea Tharsis de pe Marte, un platou vulcanic din emisfera vestică a Planetei Roșii.

Vulcanul măsoară o înălțime impunătoare de 18 km, dar pantele sale sunt ușoare, cu o înclinație medie de 7 grade.

Această urcare lentă se reflectă în diametrul uriaș al bazei vulcanului, de 480 km, ceea ce îi conferă o amprentă la sol aproximativ de mărimea României pe Pământ.

Marte are unii dintre cei mai impresionanți vulcani din Sistemul Solar

Ascraeus Mons este depășit în înălțime doar de Olympus Mons, cel mai înalt vulcan nu doar de pe Marte, ci din întregul Sistem Solar.

Imaginea prezintă partea inferioară a flancului sudic al lui Ascraeus Mons. Există o diferență dramatică de altitudine de la o parte la alta, partea stângă (sudică) a cadrului fiind situată cu aproximativ 10 km mai jos decât partea dreaptă (nordică).

Multe caracteristici la fel de dramatice – denumite în mod colectiv Ascraeus Chasmata, care cuprind o porțiune enormă de teren prăbușit de peste 70 km – sunt vizibile în tot cadrul: curgeri și tuburi de lavă, lanțuri de cratere, rille asemănătoare unor canale și fisuri mari care se întind pe zeci de km în lungime, scrie Phys.org.

Ascraeus Mons, cel mai nordic și cel mai înalt vulcan din regiunea Tharsis

Toate de vârste și origini diferite, aceste caracteristici se împletesc pentru a forma o scenă asemănătoare cu dârele de cerneală care se dispersează cu artă în apă sau cu sistemul de rădăcini frumos și complex al unei plante care sapă în sol.

De asemenea, se pot observa numeroase curgeri de lavă încrețite. Acest sol încrețit întâlnește apoi lanțuri de „cratere cu gropi”: caracteristici în care șiruri de depresiuni circulare sau aproape circulare s-au combinat și s-au unit pentru a forma depresiuni.

Vedem astfel de cratere și pe Pământ, un exemplu notabil fiind spectaculoasele Cenotes din Peninsula Yucatán, Mexic. Jgheaburile și lanțurile de cratere cu gropi prezentate aici s-au grupat, de asemenea, pentru a forma o zonă de prăbușire deosebit de mare și atrăgătoare.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Presiunea necesară pentru a lansa o rocă de pe Marte în spațiu, mult mai mică decât se credea

Roverul Zhurong al Chinei a găsit dovezi de apă sărată în dunele de pe Marte

Cele mai clare imagini cu Deimos, unul dintre sateliții lui Marte

NASA a selectat un cercetător din domeniul științelor planetare pentru misiunea de explorare a sateliților lui Marte