Expansiunea Universului, o teorie contestată. De ce ar putea fi doar un miraj?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Expansiunea Universului ar putea fi un miraj, sugerează un nou studiu controversat. Această regândire a Cosmosului indică, de asemenea, soluții pentru enigmele energiei și materiei întunecate, despre care oamenii de știință cred că reprezintă aproximativ 95% din energia și materia totală a Universului, dar care rămân învăluite în mister.

Oamenii de știință știu că Universul este în expansiune datorită deplasării spre roșu, adică întinderii lungimii de undă a luminii spre partea mai roșie a spectrului, pe măsură ce obiectul care o emite se îndepărtează de noi. Galaxiile îndepărtate au o deplasare spre roșu mai mare decât cele mai apropiate de noi, ceea ce sugerează că aceste galaxii se îndepărtează tot mai mult de Pământ.

Noua abordare este detaliată într-o lucrare publicată în revista Classical and Quantum Gravity, de Lucas Lombriser, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Geneva, Elveția.

„Cea mai proastă predicție din istoria fizicii”

Recent, oamenii de știință au găsit dovezi conform cărora expansiunea Universului nu este fixă, ci că, de fapt, accelerează tot mai mult. Această expansiune accelerată este surprinsă de un termen cunoscut sub numele de constanta cosmologică, indicată prin litera grecească lambda.

Constanta cosmologică a dat bătăi de cap cercetătorilor, deoarece predicțiile făcute de fizica particulelor cu privire la valoarea sa diferă de observațiile reale cu 120 de ordine de mărime. Prin urmare, constanta cosmologică a fost descrisă drept „cea mai proastă predicție din istoria fizicii”.

„În această lucrare, ne punem o nouă pereche de ochelari pentru a privi Cosmosul și enigmele sale nerezolvate, efectuând o transformare matematică a legilor fizice care îl guvernează”, a declarat Lombriser, potrivit Live Science.

În interpretarea matematică a lui Lombriser, Universul nu se extinde, ci este plat și static, așa cum credea Albert Einstein. Efectele pe care le observăm și care indică expansiunea se explică, în schimb, prin evoluția în timp a maselor particulelor, cum ar fi protonii și electronii.

Constanta cosmologică variază în timp

În această imagine, particulele provin dintr-un câmp care străbate spațiul-timp. Constanta cosmologică este stabilită de masa câmpului și, deoarece acest câmp fluctuează, masele particulelor cărora le dă naștere fluctuează și ele.

Constanta cosmologică variază în continuare în timp, dar în acest model această variație se datorează schimbării masei particulelor în timp, nu expansiunii Universului.

Astfel, aceste fluctuații ale câmpului duc la deplasări spre roșu mai mari pentru roiurile de galaxii îndepărtate decât prevăd modelele cosmologice tradiționale.

Efectul energiei întunecate

Noul cadru de lucru al lui Lombriser abordează, de asemenea, unele dintre celelalte probleme presante ale cosmologiei, inclusiv natura materiei întunecate.

Fluctuațiile câmpului ar putea să elimine energia întunecată, forța ipotetică care întinde țesătura spațiului și, astfel, îndepărtează galaxiile tot mai repede. În acest model, efectul energiei întunecate, potrivit lui Lombriser, ar fi explicat prin faptul că masele de particule ar urma un traseu evolutiv diferit în momente ulterioare din Univers.

În această perspectivă, „nu este, în principiu, nevoie de energie întunecată”, a adăugat Lombriser.

Vă mai recomandăm și: 

Începutul sfârșitului: Universul a intrat deja în era sa finală

De ce este solid miezul interior al Pământului deși este mai fierbinte decât suprafața Soarelui?

Dmitri Rogozin, fost director al Roscosmos, refuză să creadă că NASA a ajuns pe Lună

Ce s-a întâmplat cu stelele dispărute din inima Căii Lactee?