Cât mai avem de așteptat până vom putea vedea explozia stelei T Coronae Borealis?

Astronomii și iubitorii de tot ce înseamnă spațiul cosmic așteaptă cu nerăbdare o șansă unică în viață de a vedea pe cerul nopții explozia unei stele aflate la 3.000 de ani-lumină depărtare.

Vorbim aici despre T Coronae Borealis (sau T CrB), observată pentru ultima oară în 1946. Steaua va putea fi văzută din nou în zilele, săptămânile sau lunile care urmează, cândva până în septembrie a.c.

• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar
• Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!

Pe suprafața stelei are loc detonare termonucleară o dată la aproximativ 80 de ani, iar această explozie va face ca steaua să fie vizibilă cu ochiul liber și fără echipament special pentru prima dată din anii 1940 încoace.

Steaua este aflată la 2.600 de ani-lumină depărtare de Pământ

După erupție, T Coronae Borealis ar putea fi la fel de luminoasă precum Alphecca, cea mai strălucitoare stea din constelația Coroana Boreală (Corona Borealis).

Desigur, explozia a avut deja loc. Steaua este aflată la aproximativ 2.600 de ani-lumină depărtare de Pământ, astfel că lumina pe care o așteptăm acum s-a produs acum 2.600 de ani, iar de atunci a călătorit prin spațiul cosmic. Cercetătorii cred că au mai rămas acum doar câteva zile sau săptămâni până când va ajunge la noi și o vom putea vedea, potrivit The Guardian.

Foarte puține nove sunt cunoscute în Calea Lactee

T CrB este o novă recurentă care crește pentru scurt timp în luminozitate o dată la aproximativ un secol. Aceste tipuri de nove sunt extrem de rare, foarte puține fiind cunoscute în Calea Lactee. Așadar, oamenii de știință încă încearcă să afle de ce T CrB suferă aceste explozii uriașe o dată la fiecare 80 și ceva de ani. Unele teorii ar fi că ar avea legătură cu masa considerabilă a piticei albe, care este aproape de limita superioară pentru un astfel de obiect cosmic.

La fel ca toate novele, T CrB este alcătuită dintr-o stea roșie gigantă și o pitică albă. În ultimii 80 de ani, pitica alba a extras materie din companionul său, acumulând o masă terestră la fiecare 50 de ani, potrivit Astronomy.com.

Pe măsură ce materialul se adună, presiunea și temperatura de pe suprafață cresc. În cele din urmă, temperatura va atinge punctul de aprindere al hidrogenului și va exploda, asemenea unei bombe cu hidrogen.

Prima observație cu T Coronae Borealis

Explozia nu distruge însă pitica albă. În schimb, tot materialul adunat este eliminat, astfel că pitica albă poate din nou să acumuleze mai multă materie. Așadar, tot procesul este reluat.

Prima observație cu T Coronae Borealis a avut loc în 1217. În acel an, călugării germani din apropiere de Augsburg au văzut o stea care a luminat pentru scurt timp cerul. După erupția documentată din 1866, astronomii au reușit să calculeze următoarea erupție din 1946.

Vă mai recomandăm să citiți și:

NASA lansează „o stea artificială” pe orbita Pământului. De ce va fi mai bună decât una adevărată?

Cea mai lentă stea neutronică i-a uimit pe astronomi

O stea din Calea Lactee „s-a trezit” după un somn de 10 ani și a început să se comporte ciudat

„Șansă unică în viață”: o nouă stea apare pe cerul nopții și va fi vizibilă cu ochiul liber