Studiu: Persoanele născute fără simțul mirosului respiră diferit

Persoanele născute fără simțul mirosului respiră diferit față de cele care îl au, ceea ce ar putea explica de ce problemele de percepție a mirosurilor sunt asociate cu o serie de probleme de sănătate, arată un studiu recent.

În timp ce unii au respins simțul mirosului ca neimportant – Charles Darwin a spus că este „extrem de puțin util” pentru oameni – studiile au asociat pierderea acestuia cu depresia, sentimentele de izolare personală și chiar un risc crescut de deces timpuriu.

• Ce mâncăm influențează somnul. Care sunt alimentele care ne ajută?
• Vaccinul antigripal universal, tot mai aproape de realitate

„Există această idee potrivit căreia acest simț este complet neimportant și totuși, dacă îl pierzi, se întâmplă o mulțime de lucruri rele. Pare un paradox”, a declarat profesorul Noam Sobel, coautor al cercetării, de la Institutul de Științe Weizmann din Israel.

Impactul unei astfel de pierderi a câștigat o atenție sporită, deoarece este un simptom comun al COVID-19. Acum, Sobel și colegii săi spun că vin cu o perspectivă nouă asupra enigmei.

Mai multe pauze în respirație

Echipa a relatat cum a studiat 21 de persoane cu anosmie congenitală – ceea ce înseamnă că nu au putut mirosi de la naștere – și 31 de persoane care au raportat un simț al mirosului neafectat. Fiecare participant a petrecut 24 de ore desfășurându-și viața normală în timp ce purta un dispozitiv care se potrivea în nările lor și le măsura fluxul de aer.

Datele au arătat că participanții cu un simț al mirosului funcțional au adulmecat mai mult în timp ce inspirau decât cei cu anosmie, ceea ce echipa sugerează că ar putea fi un răspuns la mirosurile din mediu, arată The Guardian.

Ideea a fost susținută de un alt experiment care a arătat că aceste adulmecări suplimentare nu au avut loc în rândul persoanelor cu un simț al mirosului funcțional atunci când se aflau într-un mediu fără mirosuri.

Participanții cu anosmie aveau mai multe pauze în timpul respirației

Cercetătorii au constatat că, atunci când erau treji, participanții cu anosmie aveau mai multe pauze în timpul respirației și un debit mai scăzut în timpul expirării decât cei fără această afecțiune, precum și alte diferențe în tiparele lor de respirație în timpul somnului – o perioadă în care mirosurile din jur rămân în mare parte constante.

Cercetătorii au introdus datele într-un algoritm de învățare automată și au constatat că acesta a fost capabil să prezică dacă un participant avea sau nu anosmie cu o precizie generală de 83%.

Studiul are nevoie de noi cercetări, mai ales pentru că nu a luat în considerare respirația pe gură și nu poate dovedi că diferențele ar determina probleme de sănătate la persoanele cu anosmie. În plus, echipa a inclus doar persoane născute fără simțul mirosului, deși în prezent efectuează cercetări și cu persoane care și-au pierdut acest simț pe parcursul vieții.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Microplasticele au fost descoperite pentru prima dată în plămânii delfinilor

Microplasticele ar putea ajunge în creierul oamenilor și prin respirație

Cum respiră sub apă o șopârlă parcă desprinsă din desenele animate?

Poți să te sufoci dacă îți ții respirația?