Uleiul de gătit preferat al americanilor a fost asociat cu obezitatea

Uleiul de gătit preferat al americanilor a fost asociat cu obezitatea. Uleiul de soia, cel mai consumat ulei de gătit din Statele Unite și un ingredient de bază în alimentele procesate, pare să contribuie la obezitate, cel puțin la șoareci, printr-un mecanism pe care oamenii de știință abia acum încep să îl înțeleagă.

Uleiul de gătit preferat al americanilor a fost asociat cu obezitatea. Într-un experiment realizat la UC Riverside, majoritatea șoarecilor hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi pe bază de ulei de soia au crescut considerabil în greutate. Totuși, un grup de șoareci modificați genetic nu a avut aceeași reacție. Acești șoareci produc o variantă ușor diferită a unei proteine hepatice care influențează sute de gene implicate în metabolizarea grăsimilor și care pare să schimbe modul în care organismul procesează acidul linoleic, componenta principală a uleiului de soia.

• Un studiu dezvăluie motivul pentru care exercițiile fizice reduc riscul de cancer
• Fără precedent: Astronomii au surprins două explozii stelare în timp real

„Acesta ar putea fi primul pas spre înțelegerea motivului pentru care unele persoane se îngrașă mai ușor decât altele atunci când consumă mult ulei de soia”, a declarat Sonia Deol, cercetătoare la UCR și autoarea principală a studiului.

Studiul a fost publicat în Journal of Lipid Research.

Uleiul de gătit preferat al americanilor a fost asociat cu obezitatea. Care este mecanismul prin care acționează?

La oameni, ambele forme ale proteinei hepatice HNF4α există, dar varianta alternativă apare de obicei doar în condiții speciale, precum boli cronice sau stres metabolic cauzat de post sau ficat gras alcoolic. Această diferență, combinată cu factori precum vârsta, sexul, tratamentele medicamentoase și predispoziția genetică, ar putea explica sensibilitatea variabilă la efectele metabolice ale uleiului de soia.

Studiul se bazează pe cercetări anterioare ale UCR care legau uleiul de soia de creșterea în greutate. „Știm încă din 2015 că uleiul de soia favorizează obezitatea mai mult decât uleiul de cocos. Dar acum avem dovezi clare că nu este vorba doar despre ulei sau despre acidul linoleic, ci despre ceea ce se transformă în organism”, a spus Frances Sladek, profesoară de biologie celulară la UCR.

Acidul linoleic este transformat în oxilipine, iar consumul excesiv duce la acumularea acestor molecule asociate cu inflamația și depunerea de grăsime.

Șoarecii modificați genetic aveau mult mai puține oxilipine și un ficat mai sănătos, în ciuda aceleiași diete bogate în ulei de soia. De asemenea, prezentau o funcționare mitocondrială îmbunătățită, posibil un factor-cheie în rezistența lor la îngrășare.

Cercetătorii au identificat compușii asociați obezității: anumite tipuri de oxilipine provenite din acid linoleic și acid alfa-linolenic, un alt acid gras din uleiul de soia. Acestea erau esențiale pentru creșterea în greutate la șoarecii obișnuiți. Totuși, șoarecii transgenici hrăniți cu o dietă săracă în grăsimi aveau și ei niveluri ridicate de oxilipine fără să devină obezi, ceea ce indică faptul că mai intervin și alți factori metabolici, scrie EurekAlert.

Devine uleiul de soia un dușman?

Analizele au arătat că șoarecii modificați genetic aveau niveluri mult mai reduse ale enzimelor care transformă acidul linoleic în oxilipine. Funcția acestor enzime este similară la toate mamiferele, inclusiv la oameni, iar nivelurile lor variază mult în funcție de genetică și dietă.

O altă constatare a fost că doar oxilipinele din ficat, nu și cele din sânge, se corelau cu greutatea corporală, ceea ce sugerează că analizele de sânge obișnuite nu surprind schimbările metabolice timpurii cauzate de dietă.

În SUA, consumul de ulei de soia a crescut de cinci ori în ultimul secol, ajungând de la 2% la aproape 10% din totalul caloriilor. Deși soia este o sursă excelentă de proteine vegetale, iar uleiul nu conține colesterol, excesul de acid linoleic poate alimenta probleme metabolice cronice. Studiul a arătat, de altfel, că uleiul de soia este asociat și cu creșterea nivelului de colesterol la șoareci.

Echipa investighează acum modul în care oxilipinele favorizează îngrășarea și dacă același efect apare și în cazul altor uleiuri bogate în acid linoleic, precum cele de porumb, floarea-soarelui și șofrănel.

„Uleiul de soia nu este în sine ceva rău. Dar cantitățile în care îl consumăm activează mecanisme pentru care organismul nostru nu a evoluat”, a spus Sladek.

Deși nu sunt planificate studii clinice pe oameni, cercetătorii speră ca aceste concluzii să ghideze cercetările viitoare și politicile nutriționale.

„A durat un secol de la primele dovezi despre legătura dintre tutunul de mestecat și cancer până să apară avertismente pe pachete. Sperăm că recunoașterea efectelor excesului de ulei de soia nu va dura la fel de mult”, a concluzionat Sladek.

Vă recomandăm să citiți și:

Picăturile nazale ar putea combate un tip de cancer cerebral comun, dar mortal

Ce este Lüften, tradiția germană confirmată științific pe care mulți alți oameni o practică?

Un consum mai redus de calorii ar putea încetini îmbătrânirea creierului, relevă un studiu

Un remediu antic chinezesc pe bază de plante ar putea îmbunătăți fertilitatea