De ce o singură critică ne rămâne în minte mai mult decât zece laude

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O zi întreagă poate decurge perfect, iar o singură replică critică reușește să ne strice starea de bine. De ce rămânem cu gândul la acel moment neplăcut mult timp după ce restul experiențelor pozitive au fost deja uitate?

Psihologii explică această tendință printr-un concept cunoscut în literatura științifică drept „bias negativ” (negativity bias), predispoziția creierului de a acorda mai multă atenție și importanță informațiilor negative. Acest tipar influențează felul în care interpretăm experiențele, luăm decizii și chiar formăm amintiri. Explicația are legătură cu modul în care creierul uman a evoluat pentru a detecta pericolele.

De ce acordă creierul mai multă importanță experiențelor negative

Explicația ține de felul în care sistemul nostru nervos s-a adaptat de-a lungul evoluției. Pentru strămoșii noștri, supraviețuirea depindea de capacitatea de a observa rapid semnalele de pericol din mediul înconjurător. Indivizii care reacționau prompt la amenințări aveau șanse mai mari să evite riscurile și să supraviețuiască.

În consecință, creierul uman a devenit treptat mai sensibil la informațiile asociate cu pericolul, critica sau pierderea. Astfel de experiențe sunt analizate mai rapid și se consolidează mai puternic în memorie, deoarece, din perspectivă evolutivă, era mai util să îți amintești situațiile care au reprezentat un risc decât momentele care au oferit doar confort.

Ce au descoperit psihologii despre impactul criticilor și al conflictelor

Numeroase cercetări arată că experiențele negative ne marchează mai mult decât cele pozitive. Psihologul american Roy F. Baumeister și colegii săi au demonstrat acest lucru în articolul „Bad Is Stronger Than Good”, în care arată că evenimentele negative influențează mai puternic gândurile, emoțiile și comportamentele noastre. Autorii explică faptul că oamenii își amintesc mai clar și cu mai multe detalii experiențele neplăcute, iar reacțiile emoționale generate de acestea tind să fie mai intense. În consecință, conflictele, criticile sau pierderile pot lăsa urme cognitive mai adânci decât laudele sau reușitele.

Influența acestor emoții nu se oprește la nivelul memoriei. Ele cântăresc mai mult atunci când luăm decizii, pot influența modul în care interpretăm comportamentul celorlalți și contribuie la formarea imaginii pe care o avem despre noi înșine.

Ce se întâmplă în creier

La nivel neurologic, amintirile încărcate emoțional implică activarea mai intensă a amigdalei, o structură cerebrală implicată în detectarea amenințărilor și în procesarea emoțiilor. Această regiune comunică permanent cu hipocampul, zona responsabilă de formarea și organizarea amintirilor.

Amigdala funcționează ca un sistem de alarmă al creierului. Atunci când detectează o experiență intensă din punct de vedere emoțional, transmite semnale către alte regiuni cerebrale pentru a marca acel eveniment ca fiind important. Din acest motiv, situațiile tensionate sau amenințătoare tind să fie reținute mai clar și pentru perioade mai lungi. Cercetări realizate la New York University au arătat că activarea amigdalei în timpul unor experiențe emoționale crește probabilitatea ca acele evenimente să fie memorate mai clar și să persiste mai mult în timp. În schimb, situațiile neutre sau plăcute nu declanșează aceeași reacție de alertă, iar urmele lor în memorie pot fi mai puțin durabile.

Cum influențează acest tipar viața cotidiană

Această predispoziție mentală se reflectă frecvent în viața de zi cu zi. De exemplu, chiar dacă o persoană primește numeroase aprecieri într-o zi, o singură critică poate ajunge să domine evaluarea finală, deoarece creierul tratează informațiile negative ca pe semnale de avertizare care merită analizate mai atent. Același tipar se observă în relații, la locul de muncă sau în percepția față de sine. O greșeală minoră poate ajunge să umbrească o serie de realizări, tocmai pentru că mintea acordă o greutate mai mare informațiilor percepute drept amenințătoare pentru statutul sau imaginea personală.

În mediul digital, efectul poate deveni și mai pronunțat. Rețelele sociale amplifică expunerea la opiniile celorlalți, iar comentariile critice sau negative tind să rămână mai ușor în memorie decât cele apreciative.

Putem contracara această tendință?

Deși această predispoziție face parte din modul în care funcționează creierul, ea poate fi echilibrată prin antrenarea atenției către experiențele pozitive. Cercetările din domeniul psihologiei pozitive arată că focalizarea conștientă asupra momentelor plăcute poate întări amintirile asociate cu acestea.

Un exercițiu frecvent recomandat de psihologi este reflectarea zilnică asupra a trei lucruri bune care s-au întâmplat în cursul zilei. Practicată constant, această tehnică ajută creierul să acorde mai multă atenție experiențelor pozitive și să le consolideze în memorie, reducând astfel dominația amintirilor negative. Iar asta nu înseamnă că ignorăm dificultățile sau problemele reale, ci că ne antrenăm mintea să observe și experiențele favorabile, nu doar pe cele neplăcute.

În concluzie, faptul că amintirile negative sunt mai persistente nu înseamnă că viața conține mai multe momente neplăcute decât plăcute, însă în multe situații, diferența apare din felul în care creierul selectează și prioritizează informațiile. Și odată ce înțelegem această predispoziție a minții, devine mai ușor să privim propriile reacții cu mai multă claritate și să acordăm o atenție mai echilibrată experiențelor de zi cu zi.

Știai că?

Cercetările arată că, pentru a compensa impactul unei experiențe negative, creierul are nevoie de mai multe experiențe pozitive.

Psihologul american John Gottman, cunoscut pentru studiile sale despre relații, a descoperit că în interacțiunile dintre parteneri raportul dintre experiențe pozitive și negative trebuie să fie aproximativ 5 la 1 pentru ca relația să rămână stabilă. Cu alte cuvinte, o singură experiență negativă poate cântări la fel de mult ca mai multe momente plăcute. Această reacție nu apare întâmplător. Ea reflectă modul în care creierul nostru a fost modelat de evoluție pentru a acorda prioritate semnalelor de risc. Creierul uman a evoluat în primul rând pentru a detecta pericolele și a ne proteja, nu neapărat pentru a ne face fericiți, iar această diferență explică de ce experiențele negative pot părea uneori mai puternice decât cele pozitive.

Surse:

https://greatergood.berkeley.edu/article/item/how_to_overcome_your_brains_fixation_on_bad_things

https://journals.sagepub.com/doi/10.1037/1089-2680.5.4.323

https://link.springer.com/article/10.1007/s13164-018-0382-7

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/pmc3652533/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit apărarea ascunsă a creierului împotriva bolii Alzheimer

Câtă energie consumă creierul uman? Vom putea construi vreodată un computer la fel de eficient?

Inteligența implică o coordonare a întregului creier, dezvăluie un studiu

De ce canabisul îți face creierul să „uite” să salveze informația?