De ce creierul preferă să țină minte gândurile și experiențele negative?

De ce ne putem aminti, în detaliu, o gafă făcută acum zece ani, dar uităm cu ușurință un compliment primit săptămâna trecută? Explicația se află în modul în care este construit creierul uman: acesta reține mai puternic experiențele negative decât pe cele pozitive, un fenomen cunoscut sub numele de negativity bias. Iar această tendință este adesea amplificată de un mecanism psihologic prin care interpretăm chiar și situațiile neutre într-o lumină pesimistă.

Specialiștii subliniază că nu este vorba despre o trăsătură de personalitate, ci despre o moștenire. Pentru strămoșii noștri, identificarea rapidă a unui pericol putea face diferența dintre viață și moarte. Un sunet suspect sau urme de prădător necesitau atenție, în timp ce lucrurile plăcute aveau un impact mult mai mic asupra supraviețuirii.

• Cât de monogami sunt oamenii față de alte mamifere? Se pare că undeva între castori și…
• Test de cultură generală. Care e diferența dintre simpatie și empatie?

Astfel, creierul a învățat să prioritizeze informațiile negative, un reflex care se manifestă și astăzi, când reacționăm exagerat la critici, respingeri sociale sau incertitudini, notează Forbes.

Psihologii vorbesc și despre aversiunea față de pierdere

Cercetările arată că amigdala, zona cerebrală responsabilă cu procesarea emoțiilor, se activează mult mai intens în fața stimulilor negativi. De aceea, un comentariu neplăcut poate cântări mai mult decât cinci aprecieri sincere, iar o greșeală minoră se poate transforma într-o amintire care ne urmărește ani întregi. Psihologii vorbesc și despre aversiunea față de pierdere: la nivel emoțional, o pierdere simțită sau o critică provoacă un impact mult mai puternic decât un câștig sau o laudă.

Problema este că aceste mecanisme pot declanșa cercuri vicioase. Gândurile negative repetate activează răspunsul la stres, cresc nivelul de cortizol și sensibilizează creierul la noi semnale de pericol, chiar și atunci când acestea nu există. Studiile arată că tendința de a retrăi mental situații neplăcute crește vulnerabilitatea la anxietate și depresie.

Există și vești bune!

Veștile bune sunt că aceste tipare pot fi întrerupte. Tehnicile de mindfulness ajută la observarea gândurilor fără a judeca, iar concentrarea intenționată asupra momentelor pozitive poate contracara în timp panta negativă.

Exercițiile de recunoștință, scrierea unor liste zilnice cu lucruri bune sau păstrarea în atenție timp de câteva secunde a unui moment plăcut îmbunătățesc activitatea zonelor cerebrale asociate bunăstării. Totodată, strategiile de „reîncadrare cognitivă” specifice terapiei CBT pot reduce interpretările catastrofice și pot readuce echilibrul emoțional.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Specialist: Psihoterapia nu ar trebui să fie un privilegiu

Dezinformarea din social media împinge bărbații spre terapii cu testosteron, de care nu au nevoie

Abraham Maslow, omul care ne-a arătat cum să ne împlinim potențialul. „Scopul principal al psihoterapiei ar trebui să fie integrarea sinelui”

Mintea Medievală: o redescoperire a gândirii psihologice și a precursorilor psihoterapiei în Evul Mediu