De ce oamenii care înșală ajung să se mintă și pe ei înșiși? Ce spune psihologia despre justificarea infidelității

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Infidelitatea pune o persoană în fața unei contradicții: poate să se considere loială, corectă și atentă cu partenerul, dar să fi făcut ceva care contrazice această imagine. Psihologia numește disonanță cognitivă starea de tensiune care apare atunci când propriile comportamente și convingeri nu se potrivesc.

Cercetările din psihologie arată că, pentru unele persoane, justificarea propriului comportament poate reduce disconfortul provocat de faptul că ceea ce au făcut contrazice imaginea pe care o au despre ele însele.

Cercetările asupra infidelității arată că oamenii pot încerca să reducă acest disconfort. Uneori își schimbă atitudinea față de ceea ce au făcut, alteori își modifică imaginea despre propria persoană sau reduc importanța faptei.

Ce se întâmplă când comportamentul contrazice imaginea despre sine
Pentru mulți oameni, ideea de a fi infidel intră în conflict cu felul în care se văd pe ei înșiși. Cineva poate considera că este un partener loial și, în același timp, să aibă o aventură.

Un studiu publicat în Journal of Social and Personal Relationships a analizat exact această contradicție. În patru experimente, participanții cărora li s-a spus că au fost infideli într-o relație anterioară au raportat o discrepanță mai mare între comportamentul lor și imaginea pe care o aveau despre ei. Au raportat și un disconfort psihologic mai mare.

Într-unul dintre experimente, participanții au avut tendința să minimalizeze importanța presupusei infidelități. Această minimalizare a redus diferența dintre comportament și imaginea despre sine, precum și disconfortul psihologic.

Aici apare una dintre explicațiile pentru justificările pe care le poate folosi o persoană după ce a înșelat.

„Nu a fost ceva important”

Minimalizarea este una dintre modalitățile prin care oamenii pot reduce tensiunea dintre ceea ce au făcut și ceea ce cred despre ei.

O aventură poate fi descrisă drept „o greșeală”, „ceva fără importanță” sau „o întâmplare care nu a schimbat nimic”. În acest fel, comportamentul este reinterpretat astfel încât să pară mai puțin incompatibil cu imaginea proprie.

Studiul lui Joshua Foster și Tiffany Misra a arătat că participanții care credeau că au fost infideli au minimalizat mai mult importanța faptei decât cei cărora li s-a spus că au fost fideli.

Acest mecanism poate explica de ce două persoane pot descrie aceeași situație în moduri complet diferite. Pentru una, este o trădare gravă. Pentru cealaltă, poate deveni „ceva ce nu a însemnat mare lucru”.

Justificarea poate apărea și înainte

Autojustificarea nu apare neapărat numai după ce aventura a avut loc.

Un studiu calitativ publicat în 2023, bazat pe interviuri cu 13 bărbați cisgender aflați în relații heterosexuale stabile, a urmărit modul în care aceștia au ajuns să ia decizia de a fi infideli. Cercetătorii au descris procesul ca pe unul gradual, în care justificarea și raționalizarea au avut un rol important.

Asta este important pentru că infidelitatea nu apare întotdeauna ca o decizie luată într-o singură clipă. În unele cazuri, persoana își construiește treptat motive care fac pasul următor mai ușor de acceptat.

O nemulțumire din relație poate deveni argument. O apropiere de altcineva poate fi prezentată drept consecință firească a acestei nemulțumiri. La final, persoana poate considera că a avut suficiente motive pentru ceea ce a făcut.

Minciuna față de partener și explicația pe care ți-o dai ție

Cele două lucruri pot merge împreună, dar sunt diferite.

Când cineva ascunde o aventură de partener, vorbim despre o minciună adresată altei persoane. Când își modifică felul în care interpretează propria faptă pentru a se simți mai împăcat cu ea, avem un proces psihologic diferit.

Cercetarea lui Cassandra Alexopoulos, publicată în 2021, a urmărit timp de două etape un grup de utilizatori ai unui site destinat persoanelor căsătorite care caută relații extraconjugale. Studiul a analizat atât infidelitatea online, cât și cea offline.

Rezultatele au arătat că schimbarea atitudinii față de infidelitate și schimbarea imaginii despre sine erau asociate cu reducerea disconfortului psihologic. Pentru infidelitatea offline, schimbarea imaginii despre sine a fost factorul asociat cu acest proces.

Studiul are însă o limită importantă: participanții erau utilizatori bărbați ai unei platforme create special pentru persoane care caută relații extraconjugale. Prin urmare, rezultatele nu pot fi generalizate automat la toate persoanele care înșală.

De ce justificarea poate face următoarea decizie mai ușoară

Un mecanism asemănător a fost observat și în cercetări experimentale asupra comportamentului necinstit, chiar dacă studiile respective nu au analizat infidelitatea. Un studiu publicat în Journal of Behavioral and Experimental Economics a arătat că justificările care prezentau comportamentul necinstit ca fiind în beneficiul altora puteau reduce tensiunea fiziologică asociată trișatului. Într-unul dintre experimente, participanții care lucrau pentru beneficiul altora au trișat mai mult decât cei care lucrau pentru propriul beneficiu.

Rezultatul sugerează ceva important: o justificare nu schimbă fapta, dar poate schimba felul în care persoana se simte în legătură cu ea.

Dacă disconfortul scade, bariera psihologică poate deveni mai mică.

„Am făcut asta pentru că relația mea era deja terminată”

Justificările de acest tip sunt interesante pentru psihologi deoarece mută responsabilitatea dinspre propria alegere către situația în care se află persoana.

Cercetările despre infidelitate au identificat și mecanisme precum atribuirea responsabilității, schimbarea atitudinii și modificarea imaginii despre sine. Într-un studiu longitudinal asupra infidelității, negarea responsabilității și schimbarea imaginii despre sine au fost asociate cu un nivel mai scăzut de disconfort psihologic ulterior.

O persoană poate ajunge astfel să vadă aventura mai puțin ca pe o decizie proprie și mai mult ca pe rezultatul unor probleme din relație.

Asta poate fi adevărat într-o anumită măsură: problemele unui cuplu pot contribui la apariția infidelității. Cercetarea nu permite însă transformarea acestui factor într-o explicație universală.

Oamenii nu își justifică toți comportamentul în același fel

Infidelitatea are cauze diferite, iar mecanismele psihologice diferă de la o persoană la alta. Unele cercetări au analizat satisfacția în relație, atașamentul, nevoile personale și modul în care oamenii își explică propriile decizii.

Un studiu publicat în Journal of Sex & Marital Therapy a identificat mai multe căi prin care anumite caracteristici personale și experiențe anterioare se pot combina cu autojustificarea și pot contribui la infidelitate. Printre variabilele analizate s-au aflat atașamentul, narcisismul și experiența anterioară de trădare sexuală.

Așadar, psihologia nu oferă portretul unei singure persoane care înșală. Există mai multe drumuri care pot duce la aceeași decizie.

Când explicația devine o poveste pe care ajungi să o crezi

Una dintre întrebările interesante este dacă o persoană știe întotdeauna că se justifică.

Probabil că nu în toate situațiile.

Cercetările asupra disonanței cognitive arată că oamenii își pot modifica atitudinile și imaginea despre sine pentru a reduce conflictul dintre ceea ce cred și ceea ce au făcut.

De aici vine și diferența dintre o explicație și o justificare. „Relația mea avea probleme” poate descrie o situație reală. „Pentru că relația avea probleme, ceea ce am făcut era inevitabil” este deja o interpretare a responsabilității.

De ce este atât de greu să recunoști că ai greșit

Imaginea pe care o avem despre noi este importantă. Majoritatea oamenilor vor să se considere persoane corecte, loiale și capabile să ia decizii bune.

Când propriul comportament intră în conflict cu această imagine, apare un disconfort pe care psihicul încearcă să-l reducă. Uneori, cea mai simplă cale este schimbarea felului în care privim fapta.

Infidelitatea poate rămâne aceeași, dar povestea despre ea se poate modifica.

Cercetarea nu spune că orice persoană care înșală își construiește deliberat o minciună pentru a se proteja. Studiile arată însă că minimalizarea, schimbarea atitudinii, modificarea imaginii despre sine și reducerea responsabilității sunt mecanisme care pot diminua disconfortul asociat unui comportament care intră în conflict cu propriile valori.

Știați că?

Un studiu experimental a găsit că persoanele care se percepeau ca fiind infidele își minimalizau mai mult importanța faptei.

Cercetările asupra infidelității au identificat schimbarea imaginii despre sine ca unul dintre mecanismele prin care poate fi redus disconfortul psihologic.

Un studiu calitativ din 2023 a urmărit procesul prin care 13 bărbați au ajuns să-și justifice treptat decizia de a înșela.

În cercetările experimentale despre trișat, justificarea comportamentului a fost asociată cu reducerea tensiunii fiziologice și, în anumite condiții, cu mai mult comportament de trișare.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29240538/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S2214804321000392

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/02654075211037740

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37641445/

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0265407512472324

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Cine a înșelat o dată, va înșela mereu”: Un studiu amplu dezvăluie secretele infidelității

Teoria atașamentului a devenit un test de cuplu pe Internet. Ce spune, de fapt, cercetarea originală

Psihologia relațiilor fericite: ce spun studiile despre cuplurile care rezistă

Obiceiurile simple care ajută cuplurile să aibă relații fericite