Ferrari Enzo – Cel mai scurt drum de la Formula 1 la autostrada

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Enzo se bucura de un sistem conceput special pentru el, discurile fiind realizate din material compozit, pe baza de carbon si ceramica. Avantajele: o greutate mult mai mica decat a celor metalice si o uzura mult redusa in franarile energice. Toate cele patru discuri sunt identice (380 mm diametru si 34 mm grosime), deosebirea constand in numarul pistoanelor de pe etriere (6 pe fata si 4 pe spate).

Afisajul de pe bord este conectat la computerul central si prezinta permanent starea masinii – inclusiv presiunea in pneuri sau temperatura exterioara si interioara. Si pentru ca toate acestea trebuiau sa aiba un pret, el a fost stabilit la 643.000 USD. Noi spunem ca merita. Cel putin asa deducem din faptul ca l-am descoperit la Los Angeles pe unul dintre proaspetii proprietari de Enzo care cerea pe bolid, dupa numai 100 de mile parcurse, 700.000 de dolari. Si i-a obtinut.

Foto: Guliver, Ferrari

FACTS

Au venit apoi lunile in care cele 349 de autoturisme de lux, toate platite in avans, au inceput sa iasa pe portile uzinelor de la Maranello.

In numele tatalui
Daca a visat cineva vreodata ca ar putea zari pe autostrada silueta unei masini din circuitele de Formula 1, ei bine, visul i s-a implinit. Ingerul care a facut posibila minunea a fost Enzo, parintele din ceruri al scuderiei Ferrari. Faptul ca numele sau a fost dat copilului teribil al mileniului trei nu este, cu siguranta, doar o chestiune de omagiu. Pentru ca modelul Enzo ajunge, poate, cel mai aproape de ceea ce a dorit Enzo Ferrari de la masinile pe care le-a creat.

Iar asemanarea cu versiunile de pe pistele din Marele Circ nu este doar o vorba de duh sau o metafora automobilistica, asa cum s-a intamplat in cazul modelelor mai vechi, 250 LM, GTO, F40 sau F50. Enzo este vehiculul care aduna de-a lungul rotunjimilor sale apetisante cele mai multe dintre detaliile bolizilor de pe grila de start – si cand spunem detalii, ne gandim, deopotriva, la caroserie si la dotari tehnice.

Eleronul face diferenta
Caroseria se distinge prin nervura centrala a capotei, prelungita cu doua prize de aer si completata de un „nas” care seamana izbitor cu cel al monoposturilor. „Plagiatul” merge si mai departe, cu forma aripilor si a pasajelor rotilor, in contrast cu zona centrala, mult mai ingusta. Usile se deschid in sistem fluture, o moda deja incetatenita in clasa vedetelor rapide pe patru roti. Aerodinamica la partea din spate a vehiculului cade in sarcina unui eleron de dimensiuni reduse (o prima deosebire fata de masinile de Formula 1), dar la fel de complicat si de eficient precum cel folosit de Michael Schumacher.

Eleronul este mobil si isi modifica unghiul de atac in functie de viteza masinii, fapt ce aduce dupa sine o crestere sau o scadere a presiunii pneurilor pe asfalt. Totodata, eleronul functioneaza perfect coordonat cu o pereche de flapsuri dispuse sub prizele de aer, flapsuri care sunt de asemenea mobile. Sistemul este completat de doua difuzoare de aer, paralele cu axa masinii si plasate de-a lungul rotilor din spate.

Intregul ansamblu are rolul de a asigura aderenta la sol atunci cand viteza creste si vehiculul tinde sa se desprinda de acesta; apasarea este insa inlaturata la viteze mici, sau cand bolidul atinge viteza maxima si merge constant. Asa cum era de asteptat, toata aceasta poveste inseamna fizica pura: forta de apasare pe pneuri este, la 200 km/h, de 344 kgF; ea atinge 775 kgF la viteza de 300 km/h si coboara la 585 kgF cand vehiculul se deplaseaza constant cu 350 km/h, viteza maxima. Cine nu crede sa verifice!