Planeta gigantilor

EXPERTS

• Sângele centenarilor oferă indicii despre mecanismele longevității
• Vegetarienii au șanse mai mici să trăiască până la vârsta de 100 de ani, indică un…

Foarte bogatul folclor urban care a umplut internetul cu bancuri despre corporatii, relatii de munca si management reprezinta o documentatie destul de buna pentru cine vrea sa afle nu atat cum este viata in marile corporatii astazi, cat mai curand ce se poate prevedea despre viitorul acestora.

La urma urmei, si glumele, si predictiile futurologilor sunt tot forme de fictiune; in plus, glumele surprind tendintele din mediul corporatist intr-un mod adesea mai patrunzator decat studiile teoretice. Mai surprinzator e insa ca astfel de glume, dintre care unele dateaza de acum cinci ani sau mai mult, au ajuns sa fie mai rezistente in timp decat viziunile serioase ale specialistilor in teorie economica.

Textele cu adevarat coerente despre felul cum vor evolua corporatiile in secolul XXI s-au cam rarit in ultima vreme, iar accentul s-a mutat de la ideile indraznete despre cum vor fi corporatiile, la ideile prudente despre cum ar trebui ele sa fie. Care e explicatia? Ne aducem bine aminte ca apropierea noului mileniu a hranit, de pe la jumatatea anilor ’90, o veritabila inflatie de profetii despre un viitor luminos al omenirii.

America devenise o natiune de actionari care reuseau sa devina bogati peste noapte investind in dot-com-uri, Europa se pregatea de unificare, Asia inca impresiona cu performantele „tigrilor” ei, iar restul lumii n-avea decat sa astepte ca bunastarea sa se reverse asupra-i, sub forma investitiilor facute de companiile multinationale.

Ghicirea viitorului, arma in lupta cu concurenta
Intr-atat de frumoase pareau lucrurile, incat previziunile despre viitor devenisera ele insele o afacere, o modalitate a marilor companii de a castiga teren in lupta cu concurenta. Consultanti, institute de cercetare si futurologi independenti faceau bani buni pe seama dorintei directorilor de companii sau a politicienilor de a se folosi de cunoasterea tendintelor imediate si pe termen lung pentru a-si surclasa adversarii si a-si impune ideologia.

Prin 1995, o conferinta organizata la Toronto pe tema perspectivelor pe care le va deschide noul mileniu se intitula Cum sa ajungem primii la viitor. Newt Gingrich, fostul presedinte republican al Camerei Reprezentantilor din SUA, si-l luase consilier pe futurologul Alvin Toffler, incantat cu deosebire de faptul ca apropierea celui de-al „treilea val” pe care il teoretizase acesta din urma ii confirma convingerea ca rolul statului in economie ar trebui diminuat tot mai mult, in favoarea marilor corporatii.

Un raport din 1994, celebru la vremea lui, Viitorul foarte probabil: 83 de asertiuni despre anul 2025, sponsorizat de 18 multinationale americane si europene, decreta ca forma dominanta de organizare in lumea afacerilor va fi compania multinationala. Mai mult, in functie de actiunea multinationalelor, respectiv de ariile unde vor alege acestea sa investeasca, va urma sa se structureze bogatia mondiala.