Tutankamon se dezvaluie

Misterul lui Tut

Cu puţin timp în urmă, în Cairo, Egipt, oamenii de
ştiinţă au dezvăluit descoperirile extraordinare făcute în urma
analizării AND-ului faraonului
Tutankamon. Seful Consiliului Antichitatilor din Egipt
si arheologul de faimă mondială, Dr. Zahi Hawass a condus o echipă
de criminalişti care a studiat viaţa şi epoca lui Tutankamon,
dezvăluind acum, pentru prima dată identitatea părinţilor şi
bunicilor faraonului, cauza morţii acestuia şi noi detalii despre
domnia lui. Toate acestea sunt prezentate într-o premieră absolută
pentru România, în programul TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE,
difuzat în România de Discovery World, in doua episoade, pe 23 şi
30 mai.

• O mumie egipteană veche de peste 2.000 de ani, investigată la un computer tomograf, la Cluj
• Ziua în care murea ultimul monarh al Egiptului. Povestea ei avea să fie cunoscută milenii mai…

Lucrările publicate pe 16 februarie 2010 în Jurnalul
Asociaţiei Medicale Americane (The Journal of the American Medical
Association) detaliază eforturile laborioase de cercetare
medicală şi arheologică derulate de o echipă internaţională de
experţi în domeniu.

Folosind mai multe metode ştiinţifice, inclusiv analiza ADN a
mumiilor regale, cercetătorii au descoperit că e posibil ca
malaria şi anumite probleme ale sistemului osos să fi
provocat moartea faraonului Tutankamon. Alte rezultate
identifică noi membri ai familiei regale, inclusiv pe tatăl şi mama
faraonului, conform unui studiu publicat în numărul din 17
februarie al JAMA.

Cea de-a 18-a dinastie (circa 1550-1295 î.Hr.) a Noului
Regat a fost una dintre cele mai puternice case regale din Egiptul
Antic şi a inclus domnia lui Tutankamon, probabil cel mai celebru
dintre toţi faraonii, deşi a domnit doar o perioadă
scurtă. El a murit în al nouălea an de domnie, în jurul
anului 1324 î.Hr., la vârsta de 19 ani. „Se ştiau prea puţine
despre Tutankamon şi strămoşii lui, înainte ca Howard Carter să
descopere mormântul intact al acestuia (KV62) în Valea Regilor, în
1922, însă mumia şi comorile nepreţuite îngropate o dată cu ea,
precum şi alte importante descoperiri arheologice ale secolului 20
au oferit informaţii importante despre tânărul faraon, viaţa şi
familia sa,” scriu autorii.

Pentru că Tutankamon a murit atât de tânăr şi nu a lăsat
moştenitori, s-au făcut numeroase speculaţii pe marginea bolilor
care ar fi putut să apară în familia sa, ca şi pe marginea
cauzelor morţii lui. În plus, pe diverse obiecte din acea epocă
faraonul apare întruchipat cu un aer uşor efeminat sau
androgin.

Printre bolile sugerate ca posibile cauze ale unui asemenea
aspect fizic se numără o formă de ginecomastie (dezvoltarea
excesivă a sânilor la bărbaţi – de obicei, rezultatul unui
dezechilibru hormonal), sindromul Marfan şi altele. „Însă cele mai
multe dintre aceste diagnostice sunt simple ipoteze derivate din
observarea şi interpretarea artefactelor găsite, nu din evaluarea
rămăşiţelor mumificate ale membrilor familiei regale,” scriu
autorii. S-au ridicat şi întrebări referitoare la mai multe mumii
regale din acea perioadă, precum şi la relaţiile exacte dintre unii
membri ai familiei regale.

Pe baza mumiei faraonului, cercetatorii au reconstituit
fizionomia lui Tutankamon

Mumiile regale

Dr. arheolog Zahi Hawass, seful Consiliului Suprem al
Antichităţilor din Cairo, Egipt, şi colegii săi au
derulat un studiu care să stabilească relaţiile de familie dintre
11 mumii regale din perioada Noului Regat, căutând caracteristici
patologice ce ar putea fi atribuite unor boli ereditare,
infecţioase, explicabile prin legăturile de sânge. De asemenea,
s-au căutat dovezi referitoare la moartea lui Tutankamon, iar unii
cercetători au emis ipoteza că ar fi fost provocată de un accident.
Alte ipoteze menţionează: septicemie (infecţie în sânge)
sau embolism provocat de trecerea grăsimii într-o arteră; fractură
de femur; o lovitură violentă în creştetul capului; sau
otrăvire.

Din septembrie 2007 până în octombrie 2009, mumiile
regale au fost supuse mai multor studii detaliate
antropologice, radiologice şi genetice (mostre de ADN au fost
prelevate prin 2 până la 4 biopsii per mumie). Pe lângă Tutankamon,
au fost alese 10 mumii (circa 1410-1324 î.Hr.) posibil sau cert
înrudite cu faraonul. Dintre acestea, numai 3 fuseseră identificate
cu certitudine. Pe lângă aceste 11 mumii, au fost aleşi alţi 5
membri ai familiei regale din perioada de început a Noului Regat
(circa 1550-1479 î.Hr.), diferiţi de membrii presupuşi ai familiei
lui Tutankamon. Cele mai multe dintre aceste 5 mumii au fost
utilizate ca grup de control morfologic (ca formă şi structură) şi
genetic. Amprenta genetică a permis identificarea a 5 generaţii din
rudele directe ale lui Tutankamon.

Cercetătorii au descoperit astfel numele mai multor
mumii dintre cele anonime sau cu identităţi doar bănuite până la
acea dată. Astfel, mumia KV35EL s-a dovedit a fi mama
faraonului Akenaten şi bunica lui Tutankamon, iar mumia KV55 este
cel mai probabil însuşi Akenaten, tatăl lui Tutankamon. Această
relaţie de rudenie este susţinută de mai multe caracteristici
antropologice unice, pe care cele două mumii le au în comun. În
plus, grupa sanguină a celor doi indivizi este identică. În acelaşi
mod, cercetătorii au identificat mumia KV35YL ca fiind cel mai
probabil mama faraonului Tutankamon.

Capital.ro

Horoscop 13 august. O zodie este bântuită de trecut. Evită discuțiile cu semnele de foc

EVZ.ro

Accident grav la Observatorul Arecibo. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Nu au fost descoperite semne de ginecomastie sau sindrom Marfan.
„Ca urmare, prezentarea artistică aparte a persoanelor din perioada
Amarna este în mod cert doar un stil stabilit prin decret regal,
care are – cel mai probabil – legătură cu reformele religioase
stabilite de Akenaten. Este puţin probabil ca, în viaţa
reală, Tutankamon sau Akenaten să fie avut un aspect fizic
semnificativ bizar sau efeminat. Este important de reţinut
că faraonii Egiptului Antic cereau ca ei şi familiile lor să fie
reprezentate într-un mod idealizat,” scriu autorii studiului.

O familie bolnava

Cercetătorii au descoperit însă un mare număr de
malformaţii în rândul membrilor familiei lui Tutankamon.
„Printre acestea se numără şi maladia Kohler II [o problemă a
sistemului osos], cu care a fost diagnosticat Tutankamonn. Deşi
sunt mai multe asemenea probleme, niciuna nu ar fi putut să îi
provoace moartea faraonului, dacă ar fi fost singulară. În schimb,
testele genetice care au căutat genele STEVOR, AMA1 sau MSP1,
specifice pentru parazitul malariei, arată că 4 mumii, printre care
şi Tutankamon, sufereau de malaria tropica.

Aceste rezultate sugerează că necroza avasculară a oaselor [o
boală în care aportul sărac de sânge la nivel osos duce la slăbirea
sau distrugerea unei porţiuni osoase], combinată cu infecţia
malarială, reprezintă cel mai probabil cauzele morţii lui
Tutankamon. Ca dovadă că faraonul avea probleme de mers şi
suferea de malarie, în mormântul său au fost găsite mai
multe bastoane şi o întreagă farmacie pentru viaţa de apoi,” scriu
autorii lucrării. Ei adaugă că o fractură subită suferită la
picior, probabil în urma unei căzături, ar fi putut deveni o
problemă mortală în condiţiile în care se producea şi o infecţie cu
malarie.

În concluzie, acest studiu sugerează o nouă metodă de
abordare a cercetărilor în domeniul genealogiei moleculare şi a
paleogenomicii patogene din epoca faraonilor. Având la
dispoziţie date suplimentare, ar putea fi înfiinţată şi dezvoltată
o disciplină ştiinţifică numită egiptologie moleculară – o
combinaţie de ştiinţe ale naturii, vieţii, şi culturii oamenilor
din acea perioadă.

Tutankamon se dezvăluie

Prima parte a programului TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE
prezintă manevra delicată prin care, în premieră absolută, este
prelevată o mostră de ADN din mumia lui Tutankamon,
iniţiindu-se astfel o serie de studii complexe pentru a stabili
care sunt rudele tânărului faraon. Partea a doua foloseşte dovezi
ce nu au mai fost examinate până acum, de asemenea prelevate de pe
mumia lui Tutankamon, pentru a stabili cauzele morţii acestuia şi
ce elemente de noutate vor aduce aceste informaţii despre domnia
lui, ca lider militar, religios şi politic.

Calea către înţelegerea arborelui genealogic al faraonului
Tutankamon începe cu completarea ramurilor corespunzătoare
părinţilor acestuia. Folosind date istorice şi informaţii culese în
excavaţiile anterioare, Dr. Hawass stabileşte că tatăl lui
Tutankamon ar fi putut fi unul din trei mari faraoni: Amenhotep al
III-lea, un faraon popular şi de mare succes, al doilea
din cea de-a 18-a Dinastie; Akhenaton, un personaj radical şi
controversat, care a adus Egiptul în epoca monoteismului; sau
Smenkhare, un faraon mai puţin cunoscut, care a domnit chiar
înainte de Tutankamon. Pentru a rezolva eficient acest mister,
echipa va trebui să testeze mostre de ADN prelevate de la
Tutankamon şi de la mumiile celor trei potenţiali parinţi.

Când Howard Carter (foto, jos) a descoperit bogăţiile din
mormântul lui Tutankamon, în 1922, cine ar fi putut prezice că,
aproape un secol mai târziu, acea încăpere străveche va deveni
situl unde egiptologia va folosi tehnologii extrem de performante?
TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE prezintă în detaliu aceste proceduri care
vor ţine telespectatorii cu sufletul la gură, căci cercetătorii vor
extrage pentru prima dată mostre de ADN din mumia lui
Tutankamon.

Mostrele sunt pregătite pentru analiză, dar echipa adunată la
laboratodul ADN al Discovery Channel de la Muzeul din Cairo se
confruntă cu tot felul de obstacole în rezolvarea acestui mister
criminalist. Pentru a testa ADN-ul străvechi, Asistent Profesor Dr.
Carsten M. Pusch de la Institutul de Antropologie şi Genetică Umană
al Universităţii din Tübingen, Germania, şi Profesorul Albert Zink
de la Institutul EURAC pentru Mumii şi Omul Gheţurilor din Bolzano,
Italia, colaborează cu Dr. Yehia Zakaria Gad de la Departamentul de
Genetică Moleculară de la Centrul Naţional de Cercetări din Cairo,
folosind în premieră mondială absolută analiza ADN bazată pe
microsateliţi în studierea mumiilor familiilor regale egiptene.

Laboratorul înregistrează primul moment de triumf, dar acesta
este abia începutul odiseei familiei lui Tutankamon. O dată ce
ADN-ul tatălui lui Tutankamon a fost analizat şi secvenţializat cu
succes, Dr. Hawass poate urma indicii care în final îi vor
identifica pe mama şi bunicii faraonului. TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE
prezintă tot procesul coordonat de Dr. Hawass, de la cercetările de
înaltă precizie din laboratorul ADN până la lucrările de
excavaţii.

Programul TUTANKAMON SE DEZVĂLUIE va fi difuzat în
Romania pe Discovery World, in luna mai a acestui an.

Sursa&foto: Discovery Channel

CITESTE SI:

• 
  Cel mai mare faraon al Egiptului Antic
  
  
• 
  Egipt – Invincibilul, piramidele si Valea
  Regilor
  
• 
  Popoarele marii – o incursiune in istorie