Muzeul Simu

Este de la sine inteles ca ele nu puteau lipsi tocmai din Bucuresti, capitala tarii, care, in plus, era si cel mai bogat oras. Emanoil Bucuta, fondatorul si directorul revistei Boabe de grau, in numarul din februarie 1931, si-a pus pana in slujba prezentarii unei cunoscute institutii de cultura a epocii ?romanesti?: Muzeul Simu.

Cladirea, de forma unui templu din Antichitatea greaca, fusese construita de Anastase Simu la intersectia strazii Mercur cu o ulicioara ce se strecura intre strazile Coltei si Romana, intre casele lui Titu Maiorescu si C.A. Rosetti spre vest si casele lui D.A. Sturdza si Al. Marghiloman spre est. Daca nu ar fi fost demolat la inceputul anilor ?60, muzeul in forma de templu grec ar fi putut fi admirat in fata blocului Eva, pe care, fara dubii, l-ar fi surclasat stilistic. Inaugurat in mai 1910, in preajma Zilei Nationale, in doar cativa ani si-a dublat colectia, prin 1927 mandrindu-se cu 1.182 opere de arta. Or, pentru spatiul de expunere, cinci sali si un hol, cifra era enorma.

• Corbii de Piatră – un schit rupestru unic în România, lăsat pradă distrugerii
• Dobrogea. O scurtă istorie

Desi iubitorul de arta putea admira opere ale maestrilor romani, de la Aman si Grigorescu la Octav Bancila, majoritatea o alcatuiau tablouri apartinand Scolii Franceze, la loc de cinste aflandu-se Camille de Claude Monet.

Nici sculptura nu era uitata. Impresionau busturile patronilor, ale doamnei si domnului Simu, executate de Bourdelle. De acelasi maestru, Fructul incheia orice periplu prin muzeu. Anastase Simu colectionase si sculpturi executate de artisti autohtoni, in primul rand de Dimitrie Paciurea. In concluzie, subliniaza Bucuta, ?Muzeul Simu e o poarta deschisa spre frumusete?.