Calatorie in spatiul public prin interventii artistice

Parcul de sculpturi Vigeland

Am cautat in zadar ore, zile intregi ceva care sa individualizeze Oslo,care sa aduca macar cu gloria de odinioara a vikingilor . Marile branduri de pe arterele comerciale din capitalele Europei sunt prezente si aici, cartierul muncitoresc este foarte asemenator cu cel din Viena, cladirile din centre mi se pareau lipsite de personalitate. Oamenii i-am gasit frumosi si bine imbracati, sportivi (am vazut pe cineva mergand cu bete de schi telecopice prin centru, desi era luna mai, doar de dragul de a se mentine in forma pentru turele de schi fond de la iarna). Realizarile arhitecturale sunt de data recenta: Opera din Oslo (inaugurata chiar in aceasta primavara) si partia de sarituri, asa cum ii sta bine unei tari cu mari campioni olimpici la acest capitol, restul cladirilor si ele noi, cu o arhitectura moderna si totodata aseptica. Apoi am aflat de parcul de sculpturi Vigeland si atunci asta a fost punctul care mi-a marcat orasul pe harta mentala. Sculptorul cu acelasi nume, unul dintre cei mai apreciati in Norvegia la sfarsitul secolului trecut, a incheiat un acord cu primaria din Oslo in 1921 sa-i construiasca un studio care sa fie transformat in muzeu dupa moartea sa. In schimb el furniza primariei sculpturi si desene. Parcul care-i poarta numele este cea mai importanta opera a sa. In plus el s-a ocupat si de partea de peisagistica. In parcul Vigeland sunt prezente 212 sculpturi si mai multe porti de fier forjat. Elementele principale sunt poarta principala, podul, fantana, monolitul si roata vietii. Detalii despre simbolistica fiecaruia gasiti aici.

• O copie a operei „Salvator Mundi”, cel mai scump tablou din lume, descoperită într-un apartament din…
• Vacanțele și călătoriile mai frecvente te-ar putea face cu 7% mai fericit

Statuile misterioase din Amsterdam

In Amsterdam cu cativa ani in urma au inceput sa apara statuete din fier sau bronz in diverse puncte ale orasului. Autorul, necunoscut, a inceput sa infrumuseteze orasul cu diverse lucrari, lasand trecatorilor placerea de a le gasi. Asa a aparut omul care taia o creanga pe un copac Leidsebosje, violonistul grabit fara cap din Marnix Park sau sanul mangaiat implantat in piatra cubica de pe Oude Kerk, in districtul rosu – Red Light District. Desi lucrarile continua sa apara de ani si ani, autorul misterioaselor statui continua sa ramana necunoscut. Nu se stie despre el decat ca este doctor si ca-si plaseaza operele pe timpul noptii. Primaria a inceput sa colaboreze cu respectivul artist si a inceput sa comisioneze lucrari sub protectia anonimatului. Astfel au fost posibile noi lucrari surprinzatoare, cum ar fi cea de la Music Theatre – un violonist care strapunge podeaua.
Cand am fost in Amsterdam, citisem pe forumuri despre o parte din lucrari, ele nefiind atunci trecute in vreun ghid. Am cautat cu infrigurare din priviri pe toate crengile copacilor mica statueta cu omul care taia cu fierastraul. Nu am gasit la inceput nimic, am intrebat un vanzator de presa din zona si care mi-a zambit si mi-a spus ca nu stie. Dar era o complicitate in privirea aia ca si cum ar fi spus:”uita-te bine”. Cea mai recenta lucrare este din 2007 si infatiseaza un om mergand dupa cainele sau.

Biblioteca in aer liber

Spre deosebire de statuile prezente in Amsterdam si Oslo, proiectul artistic al lui Michael Clegg si al lui Martin Guttmann – biblioteca in aer liber – este un exemplu de interventie in spatiu public pe o perioada determinata. S-a vorbit mult despre acest proiect in lumea artei, atat pentru implicatiile sociale, cat si pentru ideea de democratie radicala promovata. Biblioteca se bazeaza pe interactiunea cu vizitatorii, trecatorii. Fara bibliotecari sau vreo alta forma de supraveghere, doar niste rafturi cu carti. Componenta bibliotecii este influentata de comunitate si ia forme diferite oglindind comunitatea. S-a spus despre proiect ca e o “sculptura sociala”.
O caracteristica deosebita este ca proiectul a fost “implantat” in mai multe orase in decurs de 15 ani. Prezentat pentru prima data in New Jersey in 1987, a ajuns in 1991 la Graz si mai tarziu la Hamburg, Dresda si apoi si in alte orase din Europa. Anul trecut a fost expus la targul international de arta contemporana de la Viena.

In calatoriile mele, fizice sau virtuale am cautat sa vad ce individualizeaza un loc. Stie cineva si alte elemente care dau farmec unui loc, dar care nu sunt neaparat topul lucrurilor de vizitat?

Text de Diana Pavlenco