Descoperă în România

La sfârşitul anului trecut, dar şi de curând, au apărut mai multe informaţii în presă despre unele realizări, destul de importante, cu care municipiul Botoşani se poate lăuda: finalizarea unui proiect PHARE care includea reabilitatea tuturor clădirilor de patrimoniu din Centrul Vechi al urbei, care se aflau în administrarea statului. Într-adevăr, deşi acestea reprezentau mai puţin de jumătate din imobilele de importanţă istorică din această zonă, era un pas mare spre o altă…

Vremea turnurilor de apărare şi supraveghere, a cavalerilor şi domniţelor, a năvălirilor nomade din stepele pustii ale Asiei a trecut. În urmă a rămas o literatură pe care o studiem azi cu multă delectare, legende care ne aduc mai aproape de eternitate şi ruine misterioase ascunse, din păcate, la noi în România, ochilor turiştilor amatori de poveşti şi istorie.

Mihai Cernea priveste cu drag spre coloanele in stil doric ce strajuiesc cele 3.100 de scaune rosii din amfiteatru. Ochii migdalati scruteaza, din spatele ochelarilor rotunzi, stalpii inalti si subtiri, manjiti parca de creta. In centru, loja de protocol pe care a renovat-o si vopsit-o de curand. Deasupra, acoperisul caramiziu pe care l-a refacut tigla cu tigla acum un an.

Cei carora le plac cetatile medievale, sa ridice mana! Dar bisericile fortificate? Mana sus! Si peisajele frumoase, tihnite, de deal? Pajistile inflorite? Mancarea buna? Traditii locale? Descoperiri? Daca va plac toate aceste lucruri, ati petrecut vreo vacanta in sud-estul Transilvaniei, in satele sasesti din jurul Sighisoarei? Pai, daca n-ati fost, duceti-va, ca sa prindeti sansa de a vedea toate aceste lucruri minunate adunate la un loc. Eu am fost, si de asta sunt asa de entuziasmata.

Biserica crestina – edificiu religios, loc de rugaciune si de comuniune cu Dumnezeu – cunoaste, prin intermediul bisericutelor de lemn maramuresene, forme elevate de exprimare artistica. Daltuite in lemn cu maiestrie de catre taranii locului, bisericile din Maramures fac parte din marea familie a arhitecturii de lemn europene.

„Marea s-ar face valuri si n-ar avea absolut nici o miscare, ci apa s-ar putrezi si s-ar bahui, daca temperatura ei ar fi pretutindeni egala; omenirea ar putrezi in coruptie, specula si pornocratie, daca n-ar exista intre popoare deosebiri de cultura si mai cu seama deosebiri de viata“ – am citat din Mihai Eminescu.

Ansamblul de asezari si fortificatii din Masivul Sureanu este cunoscut si sub numele de Cetatile Dacice din Muntii Orastiei, majoritatea concentrate in bazinul raului Gradistea, afluent al Muresului. Aici gasim, pe o suprafata de aproximativ 200 km2, numeroase ziduri de piatra care compun sistemul fortificatiilor dacice de la Costesti-Cetatuie, Costesti-Blidaru, Luncani-Piatra Rosie, Sarmizegetusa Regia, Banita si Capalna.

Din fericire (pentru ea), in inima Deltei Dunarii nu se poate ajunge cu masina. Cu partenerul nostru din aceasta luna, un minunat Jeep Patriot, am fi putut patrunde totusi mai adanc (uneori la propriu) in paradisul de stuf. Ne-am oprit insa, din respect pentru natura, inainte ca masina sa-si atinga limitele.

Zidirea lor a inceput cu 800 de ani in urma.Locuri de rugaciune, mai apoi si incinte de aparare, bisericile fortificate din Transilvania sunt o mostenire fabuloasa lasata noua de sasi. Acum, clopotele lor tac. Nici sasii nu mai sunt. Nici ceasurile din turnurile-clopotnita nu mai masoara timpul. Le-am vizitat cu mult respect si incantare. Si cu placerea inegalabila de a conduce un KIA Sportage.

Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea./ Marea iti e oglinda si sufletul ti-l vezi/ Catand prin valuri calme, nestiutor, cararea/ Si spiritul e haos pe care-l celebrezi. Charles Baudelaire – Om si mare