Cel mai ”vechi” pacient cu boli cardiovasculare este o mumie de 4.000 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Bolile cardiovasculare reprezintă cea mai importantă cauză de deces la nivel global, iar acum oamenii de ştiinţă au reuşit să demonstreze că şi egiptenii antici sufereau de astfel de afecţiuni, dovedind că acestea erau mai comune decât s-ar fi crezut în mod anterior, notează Live Science.

Un studiu recent care a constat în studierea arterelor a cinci mumii din Egipt şi America de Sud a dus la descoperirea unor simptome ale primelor stagii ale arterosclerozei, formarea unor plăci de colesterol care restricţionează cursul normal al sângelui.

• Câți kilometri are cel mai lung pod din lume și în cât timp poate fi traversat…
• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce

„Mă uit la modelul bolilor de inimă în populaţii de peste 20 de ani”, explică Mohammad Madjid, autor al studiului şi asistent universitar al catedrei de Cardiologie a Universităţii Texas. „De-a lungul timpului, întrebarea care mi-a venit în minte a fost: Este o boală a zilelor moderne sau este un proces care este inerent oamenilor, indiferent de epocă?”, a mai adăugat acesta.

Pentru a răspunde la această întrebare, dr. Majid şi colegii săi au studiat mumii care datează din intervalul 2000-1000 înaintea erei noastre, trei bărbaţi şi două femei, cu vârste între 18 şi 60 de ani. În cadrul acestui studiu, oamenii de ştiinţă au analizat porţiuni specifice ale arterelor. Cercetătorii au identificat o serie de leziuni produse de către depozitele de colesterol, care în timp conduc la producerea atacurilor de cord. Aceste leziuni reprezintă primele dovezi ale stagiilor incipiente ale bolilor cardiovasculare în cazul mumiilor din diferite regiuni ale globului.

Studii anterioare au prezentat dovezi ale stagiilor mai avansate ale bolilor de inimă în cazul mumiilor; celebrul Ötzi, vânătorul din Epoca de Gheaţă ar fi prezentat condiţiile producerii unui infarct.

Studiul citat a fost publicat în  American Heart Journal. 

Citeşte şi: