De ce ne atrag oamenii indisponibili? Cum putem schimba tiparul, potrivit științei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atracția pentru o persoană distantă, nehotărâtă sau greu de atins poate deveni foarte intensă. Nu înseamnă însă că indisponibilitatea este, în sine, o calitate care ne face să iubim mai mult. Unele cercetări arată că incertitudinea cu privire la sentimentele celuilalt poate amplifica atracția, în anumite situații.

Asta poate explica de ce un om care răspunde când foarte apropiat, când distant ajunge să ocupe atât de mult spațiu în mintea cuiva. Dar cercetarea nu spune că orice persoană atrasă de cineva indisponibil are un anumit „tip de atașament” și nici că există o formulă prin care atracția poate fi eliminată.

Incertitudinea poate face o persoană mai interesantă

Într-un experiment publicat în Psychological Science, femei tinere au văzut profilurile unor bărbați care le văzuseră deja profilurile. Cercetătorii le-au spus că bărbații fie le plăceau mult, fie le plăceau într-o măsură medie, fie că nu se știa cât de mult le plăceau.

Rezultatul a fost neașteptat: participantele din grupul în care sentimentele bărbaților erau incerte au raportat cea mai mare atracție. Ele s-au și gândit cel mai mult la bărbații respectivi, iar cercetătorii au constatat că această preocupare crescută era asociată cu atracția mai puternică.

Experimentul nu demonstrează că oamenii caută în mod conștient parteneri indisponibili. Arată însă că nesiguranța în privința interesului unei persoane poate alimenta interesul romantic.

Când așteptarea ajunge să fie confundată cu iubirea

Într-o relație clară, informațiile despre celălalt sunt relativ ușor de obținut: știi dacă te caută, dacă vrea să te vadă, dacă își face planuri cu tine și dacă este disponibil.

Într-o relație incertă, aceste informații lipsesc. Mintea începe să caute explicații. Un mesaj este analizat, o absență primește o explicație, o apropiere devine o promisiune, iar o retragere ridică din nou întrebări.

Aici apare un mecanism important: în experiment, participantele care s-au gândit mai mult la bărbații respectivi au raportat și o atracție mai puternică față de aceștia.

Asta nu înseamnă că sentimentul este fals. Înseamnă doar că intensitatea lui nu ne spune singură dacă relația este potrivită.

Atașamentul poate influența felul în care intrăm în relații

Cercetările despre atașamentul adult au identificat două dimensiuni importante ale insecurității: anxietatea de atașament, asociată cu teama de respingere și nevoia puternică de confirmare, și evitarea, asociată cu dificultatea de a avea încredere în apropierea emoțională.

O meta-analiză care a reunit 73 de studii și peste 21.000 de persoane a găsit asocieri între ambele dimensiuni ale insecurității și o calitate mai slabă a relațiilor romantice. Anxietatea a fost asociată mai ales cu conflicte mai frecvente, iar evitarea cu niveluri mai scăzute de satisfacție, apropiere și sprijin în relație.

Asta nu înseamnă că o persoană cu atașament anxios va alege inevitabil parteneri indisponibili. Ar fi o concluzie prea simplă. Atașamentul este doar unul dintre factorii care pot influența modul în care interpretăm apropierea, distanța și respingerea.

Primul pas nu este să elimini atracția

Dacă cineva îți place, faptul că îți spui „nu ar trebui să-mi placă” rareori rezolvă problema.

O abordare mai utilă este să separi două lucruri: ce simți pentru persoană și ce știi despre persoană.

Poți fi foarte atras de cineva care nu îți oferă o relație. Dar asta nu dovedește că persoana este compatibilă cu tine, că te poate face fericită sau că își dorește același lucru.

De aceea, în loc de întrebarea „Cât de mult îmi place?”, merită puse câteva întrebări concrete:

Este disponibil? Mă caută constant? Își asumă relația? Face loc pentru mine în viața lui? Comportamentul lui corespunde cu ceea ce spune?

Răspunsurile la aceste întrebări spun mai multe despre posibilitatea unei relații decât intensitatea atracției.

Uită-te la comportament, nu la potențial

Una dintre cele mai utile schimbări este să evaluezi persoana după ceea ce face în prezent, nu după ceea ce ar putea deveni.

Dacă cineva spune că își dorește o relație, dar evită constant apropierea, promite întâlniri și le anulează, apare doar când îi convine sau refuză să definească relația, acestea sunt informații despre disponibilitatea lui actuală.

Nu trebuie să demonstrezi că persoana este „rea” pentru a decide că nu ți se potrivește.

Această diferență este importantă: poți înțelege motivele unui om fără să accepți comportamentul lui ca partener.

Cum schimbi un tipar care se repetă

Primul lucru este să observi ce te atrage de fapt. Este persoana sau senzația pe care ți-o produce faptul că trebuie să-i câștigi atenția?

Apoi merită urmărit ce se întâmplă după apropiere. Te simți liniștit sau începi să aștepți următorul mesaj, următoarea întâlnire, următoarea confirmare?

Dacă observi că relațiile devin mai importante pentru tine mai ales atunci când există riscul să pierzi persoana, acest tipar merită observat.

Cercetarea asupra atașamentului arată că aceste tipare nu trebuie privite ca niște etichete definitive. O meta-analiză a 36 de studii a găsit indicii că îmbunătățirea securității atașamentului în timpul psihoterapiei poate fi asociată cu rezultate terapeutice mai bune.

Ce înseamnă să alegi altfel

Schimbarea nu constă în a căuta o persoană pentru care nu simți nimic și nici în a respinge orice om care pare mai rezervat.

Înseamnă să nu mai folosești intensitatea emoției ca principal criteriu pentru alegerea unui partener.

O relație poate începe cu o atracție puternică, dar are nevoie și de reciprocitate, disponibilitate și consecvență. Iar acestea pot părea mai puțin spectaculoase la început tocmai pentru că nu produc aceeași incertitudine.

Un om care răspunde, apare, își respectă promisiunile și spune clar ce își dorește poate părea mai puțin captivant decât unul care lasă permanent întrebări în urmă. Asta nu înseamnă că relația sigură este lipsită de pasiune. Înseamnă că siguranța nu produce aceeași tensiune ca incertitudinea.

Atracția nu este o obligație

Nu putem decide întotdeauna cine ne atrage. Putem însă decide ce facem cu această atracție.

Dacă o persoană nu este disponibilă, primul lucru de acceptat este tocmai acest fapt. Nu este nevoie să găsești explicația perfectă pentru fiecare retragere și nici să transformi fiecare gest de apropiere într-o promisiune.

Știința nu oferă o metodă prin care să încetezi să fii atras de oamenii indisponibili. Oferă însă ceva mai util: indicii despre felul în care incertitudinea, atașamentul și propriile interpretări pot influența ceea ce simțim.

Iar de aici începe partea asupra căreia avem mai mult control: să alegem un partener nu doar după ceea ce ne provoacă, ci și după felul în care se poartă cu noi.

Știați că?

Un experiment publicat în Psychological Science a găsit că incertitudinea privind interesul romantic al unei persoane poate crește atracția față de aceasta.

Participantele din acel studiu care nu știau cât de mult erau plăcute s-au gândit cel mai mult la bărbații respectivi.

O meta-analiză bazată pe 73 de studii și peste 21.000 de persoane a găsit o asociere între insecuritatea de atașament și o calitate mai slabă a relațiilor romantice.

Cercetările arată că nivelul de securitate în atașament se poate modifica; nu este obligatoriu să rămână neschimbat pe tot parcursul vieții.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21169522/

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ejsp.1842

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/jclp.22685

Vă mai recomandăm să citiți și:

Săruturile în public chiar fac bine relațiilor? Ce spune un studiu

Cum ne formează copilăria relațiile de adulți. Povestea psihologului care a schimbat felul în care înțelegem iubirea

De ce acceptăm atât de puțin într-o relație? Psihologii explică mecanismul din spatele „firimiturilor emoționale”

De ce relațiile imprevizibile pot părea mai intense decât cele sănătoase